Unde păstram bicicleta

Avem 4 biciclete în curte pe timp de vară. Și le folosim mult, dar am putea foarte bine să le punem la drum și mai mult. O vreme le-am păstat la intrarea în curte, undeva în dreapta avem un loc cu acoperiș și stăteau acolo foarte bine până ne-am dat seama că se văd minunat din stradă, și cum noi avem mai tot timpul poarta deschisă, nu se punea problema dacă ni le fura cineva, ci când ni le va fura cineva. Așa că stau acum bicicletele noastre parcate undeva aproape în spatele casei, dar e doar o soluție provizorie pentru că vrem să le facem sau să le găsim un loc mai bun pentru păstrare.

Cum rezolvarea oricărei probleme începe cu o căutare sănătoasă pe net, am descoperit un articol foarte bun despre cum să-ți alegi o bicicletă (pentru noi e prea târziu, dar poate vă ajută pe voi) și am aflat, desigur, cam cum își păstrează/parchează/depozitează oamenii bicicletele. Odată ce știm asta, ne vine sigur și nouă vreo idee:

  • Majoritatea bicicletelor sunt păstrate în garaje. Multă lume are garaj chiar dacă locuiește la bloc și cu atât mai mult la casă. Deci garajul este cel mai la îndemână loc de ținut bicicleta atunci când nu e folosită. La noi nu merge chestia asta, pentru că deși avem un garaj care pe vremuri adăpostea două mașini, azi nu mai avem loc acolo să aruncăm un ac, așa că e exclus să putem parca acolo 4 biciclete.  În apărarea noastră pot spune că nu-i plin cu prostii, e chiar super-ordine în ce e acolo, doar că nu mai e loc. Acum, dacă voi vă păstrați bicicleta în garaj, e bine să știți că pentru a salva spațiul, există tot felul de suporți (unii îi puteți cumpăra, dar sunt multe și ușoare variante de a vi le face singuri). Mă refer la ceva în genul acesta: 
  • In boxe. Echivalentul garajului pentru locuitorii de la bloc. Mult mai greu de manevrat bicicleta până la boxă, dar în lipsă de altceva, este și asta o variantă. Pe mine m-ar descuraja complet, boxele sunt de obicei la subsolul blocului și decât să merg acolo să scot bicicleta pentru a face o plimbare…mai bine mă plimb pe jos. Dar dacă ai de mers la serviciu cu bicicleta, atunci da, e o variantă care te-ar motiva. Să cobori în boxă după bicicletă e mai bine decât să te înghesui cu ceilalți pasageri într-un autobuz într-o zi de vară.
  • În curtea caselor sau în fața blocului în chestii de genul ăsta: Chiar ne gândim serios să facem în curte ceva de genul acesta, mai ales că noi iarna urcăm bicicletele în pod (varianta cu podul n-am mai găsit-o la nimeni, suntem unici), și nu-i tocmai plăcut să duci și să aduci bicicletele aproape pe acoperiș la fiecare început și sfârșit de sezon, iar o cușcă din asta ne-ar ușura mult viețile.
  • Bineînțeles, ultima fiță în ceea ce privește păstratul bicicletelor e… în casă. Și când spun fiță mă refer la așa ceva: 

Continue reading Unde păstram bicicleta

Pilates cu mine sau eu la pilates

De-a lungul timpului v-am mai povestit eu de pe la orele mele de pilates (la care mă duc sa iau lecții, nu de altceva). Cum sunt un om perseverent (n-am prea des motive să mă laud cu asta), am ajuns aseară pentru prima dată la o oră de pilates la Wordclass. Aproape mi se termină abonamentul și eu nu călcasem la orele de pilates. Am fost la yoga, am fost la aqua gym, la sală (nop, n-am ajuns încă la greutatea aia la care visez), dar nu la pilates. Până aseară.

Mi-am luat cel mai mișto echipament ever (eram singura din sală în pantaloni scurți și tricou) și mi-am dezinfectat salteaua până a zis antrenoarea: terminăm și noi curățenia azi? Gata, sunt zen. Ridicăm brațele pe inspir și le relaxăm pe expir… eu în același timp cu toată lumea de ziceai că suntem echipa de înot sincron a Chinei la Jocurile Olimpice. N-am apucat să duc la capăt 3 respirații că m-a lovit o foame de simțeam că stomacul se duce singur peste drum la Auchan dacă nu-i dau ceva de mâncare rapid. Am luat două guri de apă și l-am liniștit: stai nebune, că ne facem de râs! În spatele meu, singurul băiat aflat la clasa de pilates.

Am ignorat foamea și m-am concentrat pe mișcări. Mi-a ieșit. Fac eu așa mișto de mine, dar îmi plăcea cum îmi stătea în pantaloni scurți cu picioarele drepte întinse spre tavan. Bine, ajută puțin și bronzul. Aproape zâmbeam de mulțumire și mișcam: stângul, acum dretul și încordăm cât putem de mult abdomenul. Ghiorțțțț!!!! Cu durere, frate! Ce-ai făcut!? Mai vrei o guriță de apă? Îți mai dau. (vorbeam cu stomacul de parcă era prietenul meu imaginar) și îi dau să bea până îmi atrage atenția instructoarea că n-am ajuns la pauză, o să avem timp atunci să bem apă. Mie-mi spui!

Continue reading Pilates cu mine sau eu la pilates

Două secrete despre două rețete

Am luat ultima dată când am fost la cumpărături o pastă de susan (tahini), o pungă de năut și-o pungă de seminte de chia de la SanoVita.  Ce-oi face cu ele nu știu, l-am auzit pe Sorin în urma mea atunci când le-am pus în coș. N-are el treabă, știu eu ce vreau să fac! Cel puțin știu sigur ce-am să fac cu pasta de susan: humus.

Săptămâna trecută s-a vorbit foarte mult despre mâncare în atelier, iar una dintre fete se lăuda cu o pastă de năut incredibil de gustoasă (atât de bună că nu i-a mai rămas să ne aducă și nouă să gustăm), dar suficient de bine descrisă de ea, încât să ne facă poftă și să dorim să gătim și noi. Așa că, azi facem humus.

Avem nevoie de: Continue reading Două secrete despre două rețete

Bagajul pentru o excursie de 5 zile

O excursie de 5 zile nu e nici scurtă cât un weekend, nici lungă cât un concediu, nici cal nici măgar, cum ar spune bunicii noștri, dar e din ce în ce mai des întâlnită în rândul iubitorilor de călătorii, așa că merită un articol special.

Dacă în ceea ce privește actele, gadget-urile și încărcătoarele, regulile rămân aceleași, fie că plecăm două, nouă sau 5 zile, diferența intervine la buget și la garderobă. Cum bugetul și-l stabilește fiecare în funcție de necesități, de exemplu pentru noi bugetul la 5 zile este între 500-1000 euro în funcție de destinație (o familie de 4 membrii), dar pentru o altă familie poate fi mult mai mare, sau chiar mai mic, în funcție de modul de a călători, de locul ales pentru vacanță și, desigur, de nevoile fiecărei familii. Oricum ar fi, nu plecați fără acte, bani, telefoane și încărcătoare (pe acestea din urmă le puteti transporta și găsi ușor în bagaj dacă le puneți într-un toc de ochelari).

Revenind la garderobă, noi suntem genul de oameni care deși călătoresc în general cu mașina și nu ducem hainele în cârcă, nu luăm cu noi decât strictul necesar.

Continue reading Bagajul pentru o excursie de 5 zile

Ar fi bine să scriu

Am intrat ieri din greșeală pe un articol din 2010 scris de mine aici. Bine, nu mai sunt pozele la articole, nu știu din ce cauză, dar amintirile mele legate de zilele respective rămân și-s extraordinare. Și-am văzut apoi statistica lunii respective din 2010. Erau scrise 25 de articole într-o lună.

Cred că dacă mă uit la 2017 n-am scris până acum 25 de articole. Le-am numărat acum, sunt vreo 30. În 6 luni. Doamne, ce face bătrânețea asta din oameni. Nici chef de scris nu mai avem.

Nu-i ca și cum în viață nu s-ar mai întâmpla lucruri. Muncesc, mă distrez, citesc, din nou muncesc, încerc să-mi educ copiii, mă gândesc cu groază la bacalaureatul lor de anul viitor, aranjez lucruri prin casă și pe afară, mă plimb, merg la sală și nu scriu.

Continue reading Ar fi bine să scriu

Un weekend

Îmi vine din ce în ce mai greu să scriu aici. Și n-am nicio explicație pentru asta. Timp s-ar găsi, inspirație la fel, o cafea bună care să-mi țină companie de asemenea, dar uite că totuși nu scriu. Stați că mă mut pe terasă cu laptop cu tot că parcă altfel se scriu poveștile de acolo. Numai că de fiecare dată trebuie să iau cu mine o lavetă și niște servețele să șterg pârdalnica de masă cu geam care nu rămâne curată mai mult de o oră acolo sus.

Să nu vă luați niciodată masă cu geam sus pe terasă. E praf mult la București. Gata, e iar ca nouă:

Continue reading Un weekend

Ochelarii de soare – un must have in orice anotimp

Am suferit toată tinerețea pentru că nu am putut purta ochelari de soare. Îi simțeam ca o apăsare pe rădăcina nasului și mă lua durerea de cap de câte ori îi puneam la ochi. Dar îi aveam. Îi luam cu mine peste tot (e clar îmi plăcea cum arătam cu ochelari), dar invariabil nu-i purtam mai mult de câteva minute. Maxim cinci.

Apoi ceva s-a schimbat brusc și pur și simplu nu mai pot merge vara pe stradă fără ochelari de soare. Sau dacă o fac, plâng. Și n-o fac de supărare. Îmi curg lacrimile șiroaie, am o sensibilitate deosebită la lumina puternică a soarelui, așa că de câțiva ani, ochelarii de soare îmi sunt în continuare nelipsiți, dar de data asta îi și port. Mult. Nu știu cum s-au schimbat lucrurile, dar nu mai simt nicio apăsare de la ei și nici durere de cap nu mai am. Și-mi stă în continuare bine cu ei la ochi. Unde mai pui că acum acoperă și cearcănele. Uite:

Continue reading Ochelarii de soare – un must have in orice anotimp

O dimineață ploioasă…la Bookfest

O dimineață ploioasă nu poate începe decât așa:

Mancăm un croissant cu miere, bem o cafea și plecăm către Bookfest. Sper să-mi iau câteva cărți bune, pentru că de vreo lună trenez cu trei cărți pe noptieră, și nu m-a prins niciuna. Mi-am propus acum ceva timp să nu-mi bat capul cu cărți care nu-mi plac din prima, dar nu știu de ce nu mă țin de chestia asta.

Am o listă cu vreo 5 cărți pe care vreau să mi le iau azi, sper să le găsesc și să vi le arăt după amiaza. Uite, e gata dupa-amiaza:

Continue reading O dimineață ploioasă…la Bookfest

Cum păstrăm casa curată

Am intrat azi în casă după o zi nu tocmai ușoară la birou și am aruncat un ochi de soacră de jur împrejur. Am tras concluzia că e nevoie de o curățenie generală.

Faianța din bucătărie și dulapurile trebuiesc (așa spun brăilenii) șterse, covorul din living scuturat, schimbate așternuturile și șters praful peste tot, curățat faianta și gresia din băi, făcut ordine în șifoniere… deja am obosit gândindu-mă.

Young woman cleaning kitchen

Continue reading Cum păstrăm casa curată