Author: Nina

Toane pe scurt

Pentru ca simt nevoia sa impartasesc cu voi, micile intamplari din ograda mea, va zic asa:

  • aseara am vazut Revolutionary Road , mi-a placut, numai ca, am regasit o  Kate Winslet usor imbatranita, dupa 11 ani de la Titanic. Ma bucur insa ca a luat Oscarul pentru cea mai buna actrita, cu rolul principal  din “The Reader”
  • am visat azi noapte, ca ma ruga sefu’ sa muncesc macar jumatate de ora pe zi, ca el ar fi multumit 😀
  • dimineata cand m-am trezit, am gasit-o pe Sonia scriind la franceza, cica uitase de tema asta;
  • azi ma duc la coafor sa ma fac mumoasa 🙂

Acum v-am lasat, ca intru in jumatatea aia de ora din zi, in care chiar muncesc 🙂

Telefonul de lemn de la Obor

Am un var, Georgian, din Braila. De cateva saptamani e detasat cu serviciul, impreuna cu cativa colegi, sa renoveze  o scoala din Bucuresti. In primul weekend petrecut in Bucuresti, s-au dus baietii in piata la Obor, sa-si mai ia una alta. Nu stiu ce si-au luat ei pana la urma, cert e ca lu’ vara’mio i-au furat rromanii din Obor si telefonul si banii pe care-i avea la el. Aproape o tragedie. Ma rog, s-a obisnuit pana la urma cu gandul ca la Bucuresti nu-i voie sa fii neatent si sa-ti tii banii sau telefonul in buzunare neasigurate cu enşpe lacate/fermoare/scaiuri. Eu in locul lor nu mai veneam in piata la Obor poate niciodata, dar ei, ce fac? Astazi se duc din nou in piata, sa-si cumpere un telefon. Nu nou, ca cica-i scump, mai bine unul de la baietii care se ocupa cu asa ceva. Gaseste un telefon dragut, Continue reading Telefonul de lemn de la Obor

Frustrarea

Ma simt frustrata la propriu, de faptul ca in Bucuresti zapada nu rezista. Ma uit la TV si vad ca sudul si sud estul tarii e acoperit de zapada. Ma uit pe geam. La noi nu numai ca-i uscat pe jos in curte, dar nici macar o urma de nor pe cer nu localizez. Eu vreau sa ninga. Si ce daca am niste cauciucuri fara aderenta la masina de serviciu, cu care umblu toata ziua prin oras?! Eu vreau sa ninga. Mi se pare ca iarna fara zapada, e ca piscina fara apa. 😀 

Cred ca deasupra Bucurestiului, poluarea e asa de mare, incat s-a format o pasla, care nu lasa nisoarea sa treaca si o redirectioneaza in zonele din jurul nostru, mai putin poluate. Da’ vedeti voi ca ploaia trece prin pasla, trec si cativa fulgi de zapada, dar nu trece ninsoarea.  

 Ultima zapada adevarata de care imi amintesc eu in Bucuresti, a fost acum cativa ani, cand am iesit la dat zapada pe strada cu mic cu mare. Erau si babe, care abia se tarau pe ele si care daca ar fi cazut si-ar fi rupt cu siguranta ceva, dar erau asa entuziasmate de zapada incat ne-au refuzat cand am vrut sa le ajutam ” lasa maica, dam si noi cat putem, mai luam si noi aer” Am facut la sfarsit un om mare de zapada, cu cratita, morcov, carbuni si matura si a fost o distractie pe cinste.

Continue reading Frustrarea

Aseara Vama – Becker Brau- Show

Pentru ca am castigat acest concurs la Miruna ( siblondelegandesc) , am fost aseara la concert la Vama, impreuna cu Sorin si Carmen. Am ajuns la timp, cat sa-l vad pe Tudor cand vine (eu) si sa fumeze o tigara (ei ), inainte sa inceapa show-ul.

Atmosfera din Becker Brau a fost foarte misto, baietii de la Vama au cantat melodii si vechi si noi, lumea stia versurile si canta cu ei.  Raul (claparul Vama)  a fost de mare angajament, Caminschi la fel. Tudor a cantat/sarit/dansat/sarit/miscat/ dansat/ cantat incontinuu, trei ore cu o singura pauza de 15 minute. Rezistent frate, eu daca faceam asa un minut si jumatate (dupa ceas), cred ca ma luau cu salvarea 😀

Fitele cu masa rezervata au fost in van, mesele au fost aproape goale, lumea a stat in picioare, a cantat si dansat non stop. Eu am crezut ca o sa fie doar pustime, dar n-a fost chiar asa. Media de varsta cred ca a fost undeva la 27 de ani, trasa mult in sus de grupul nostru. 😀  Am vazut chiar si cativa copilasi, care stiau versurile pieselor mai bine decat mine, dar ei au mai mult timp liber, nu-i asa? Lume cunoscuta nu prea am vazut, doar spre sfarsit l-am identificat din multime, pe Cabral cu mandra.

Continue reading Aseara Vama – Becker Brau- Show

Sedinta cu parintii

Azi ma duc la scoala la sedinta cu parintii.

Am inceput sa merg la sedinte cu parintii de prin clasa a 7. Ma duceam in locul parintilor la sedintele lu’ frate’mio. Eram supermandra de mine, ca fiind singurul copil de la sedinta, diriginta lui ma dadea mereu  exemplu la “asa da”. Toata lumea era multumita, eu ca ma simteam importanta, frati’mio ca nu spuneam chiar tot ce-am aflat acolo acasa, parintii ca reuseau sa-i reprezinte cineva, intrucat ei lucrau pana mai tarziu.

Acum este desigur altceva, pentru ca e vorba de mandrele mele, care tot timpul fac cate o nazbatie la scoala, parca n-ar fi fete 😀

Sedinta de azi e  mai speciala, pentru ca or sa asiste si copiii si culmea e, ca ele abia asteapta.  Cred ca or sa fie un pic dezamagite.  😀

Inapoi

Cu cat inaintezi in varsta, cu atat iti vine sa te intorci in trecut. Nu numai in trecutul tau, ci si al parintilor si bunicilor tai. Iti e frica ca nu cumva urmasii lor, adica tu, copii tai sa nu-i uite. Ti se pare ca asta ar fi nedrept. Ei meritau sa fie tinuti minte. Si iti este ciuda ca, povestind azi copiilor tai despre strabunicii lor, ei nu-s asa de receptivi, cum ti-ai dori tu poate, sa fie.

Ati inteles ceva? Nu? Si ce daca. Nu recitesc, nu modific, a fost un gand, si-l las asa.

Le-am spus azi fetelor o poveste adevarata. Au ascultat atente, cu ochi mari si sinceri de copii si la sfarsit au spus: “Mami, povestea asta este inventata?”

Continue reading Inapoi

Romania, din ce in ce mai rau

Nu trebuie sa fii analist, specialist, ziarist, sau mai stiu eu ce, ca sa-ti dai seama ca, ne ducem de rapa. Noi, ca tara si ca natiune.

Eu sunt de fel, un om optimist, in cea mai rea situatie, incerc sa gasesc ceva bun, dar de data asta, simt ca orice am face, am luat-o rau in jos pe tobogan si nu mai vad nici o cale de redresare a situatiei.  Copila blonda, descrie aici situatia medicilor de familie,  din punctul ei de vedere. Hai sa Continue reading Romania, din ce in ce mai rau

17 februarie

1917 – s-a nascut Ioana Radu, cantareata , interpreta de romante si muzica populara (m. 1990)

Într-un interviu Ioana Radu declara: “Pentru mine romanţa este raţiunea de a fi! Am iubit-o, am cântat-o, am adunat-o şi am risipit-o” iar într-altul “Romanţa se cântă în aşa fel încât să plângi râzând şi să râzi plângând. Am iubit-o, o iubesc dar nu cred că am făcut totul pentru ea.”