Copilul Sonia se trezeste de 3 zile, foarte de dimineata, in jur de 5.30. Se spala, se imbraca, isi face ghiozdanul, pregateste sandwich-urile pentru scoala. Imi face si mie pachet. Eu ma inchin. Ea era genul de copil de care tragi in fiecare dimineata ca sa se trezeasca pentru a merge la scoala. Iulia era cea care se trezea un pic mai devreme. Nu inteleg ce s-a intamplat, dar o sa aflu. 😀
Dupa doua zile, in care am fost foarte uimita si i-am satisfacut niste cerinte minimale, de genul “mami te rog sa-mi lasi folia de ambalat sandwish-urile pe raftul de jos”, dupa doua zile spuneam, ma intreaba aseara: ” Mami, eu cand vin dimineata in bucatarie sa pregatesc astea, pot ma sa aprind lumina?”
Azi a fost zi haotica, misto, grea, epuizanta, reala. In jurul pranzului trageam efectiv de mine. Acum mi-am amintit asta si am zambit. 🙂