I'm so happy!

Va jur ca nu am avut timp nici sa respir. V-am zis ca tre’ sa dam ranadament 500% la munca, asa-i? Eu eu am vrut sa vad, daca pot mai mult. 😀 S-au adaugat la asta si cateva probleme personale (cand spun probleme personale, vorbesc despre lucruri bune 🙂 ) si lucrurile s-au desfasurat cu o viteza mai mare decat limita legala in zona mea. Asa ca a dat weekend-ul peste mine, la propriu. Habar nu am avut ca azi e vineri si ca ne-a dat Dumnezeu urmatoarele doua zile de odihna. Oh, cata nevoie aveam de asta, dupa saptamana asta de cosmar.

In primul moment m-am gandit ca n-am planificat nimic pentru weekend, insa e ok asa. O sa fac sambata si duminica,  fix ce vreau. V-am mai zis ca imi place sa nu fac nimic? Nimic care sa nu-mi faca placere, evident…

Sa aveti un weekend cat mai frumos!

Sa uitam de toate…

Sa uitam de toate… si sa trecem la lectii. Sa invatam poezii cu copiii. Cu doi copii in acelasi timp, copii care invata in ritm si stil diferit, desi sunt gemeni. Sa incepem zic.

Se da poezia Rapsodii de primavara, de George Toparceanu. O citim, o recitim, inercam sa invatam primele 5 versuri, ne suparam, ne imprastiem. 🙁

O luam apoi metodic, luam o foaie de hartie si desenam toate substantivele. 😀  Le numerotam, mai citim o data poezia, o repetam fara carte, cu fiecare copil in parte.

Continue reading Sa uitam de toate…

La noi…

Ieri am plans si probabil ca o sa mai plang si azi. 🙁

Nu stiu cum e la voi in firma in care lucrati, dar la noi se fac restructurari. Colegi de-ai mei pleaca. Nici eu nu sunt departe.

Situatia nu se intrevede a se imbunatati prea curand.   Noroc ca am parintii la tara si atelierul de croitorie in curte. Deci de mancat si de imbracat  n-o sa ducem lipsa. 😀

Numai sanatosi sa fim. 🙂

Continue reading La noi…

Ping-pong cu copiii

Ieri am facut ping-pong cu copiii.

La ora unu imi spuneau ca maine e greva si ele nu se duc la scoala. Eu le ziceam sa-si faca temele, ca nu se stie, poate n-o sa mai fie greva . La ora doua inca nu se apucasera de scris si aveau o singura grija, “Ele se duc sau nu, maine la scoala?” Eu le ziceam sa-si faca temele. La trei isi facusera tema la mate, dar tot ma intrebau ce fac ele maine.

M-au disperat la propriu cu telefoanele, ca pana la urma le-am zis, “Bine ma, stati acasa maine”. In secunda doi s-au oprit din facut teme si au fost la joaca.

La sase am ajuns eu acasa si le-am controlat la teme. Evident nu terminasera, ca au tras ele concluzia asa: ” Ce rost are sa ne mai facem temele daca maine nu mergem la scoala?”.

Continue reading Ping-pong cu copiii

4 mai

La 4 mai in 1955 a murit la Paris, marele George Enescu. Eu cand zic George Enescu imi rasuna usor in ureche Rapsodia romana. Nu sunt cine stie ce meloman, dar macar atata lucru stiu si eu.

Off topic

Vreau sa postez asta pe blog si caut o referinta despre George Enescu pe Wikipedia.org, site serios zic eu, desi am mai gasit mici neconcordante de date si legaturi, insa cum spuneam, mici.

Continue reading 4 mai

Ion- finalul finalului

(Citeste povestea de la inceput)

 Simti insa, ca n-ar fi tocmai bine pentru el sa lesine intr-un asemenea moment si isi aduna toate fortele ca sa poata sta in continuare pe picioare. Se sprijini de cel mai apropiat copac si incerca sa nu faca zgomot.

Grupul barbatilor era galagios. Aveau carafe mari cu vin si privindu-i asa din spatele flacarilor, lui Ion i se parea ca avea in fata o petrecere de talhari. El nu era tocmai departe de adevar, pentru ca, isi amintea acum, ca aflase de-o ceata de munteni care se aciuasera la marginea satului lor de ceva timp, incercand sa lucreze cu  ziua pe la sateni. Pesemne ca acestia petreceau acum in fata lui, dupa ce ii furasera oile in timp ce el dormea. Undeva in stanga focului se afla si butoiul cu vin din care acestia isi umpleau, la intervale mici de timp, carafele. Nu era un bidon, nici macar o damigeana, era un butoi.

Nici nu mai stia Ion de cat timp statea acolo intepenit, cu inima batandu-i sa-i sparga pieptul si privind la spectacolul din fata lui. Nu se mai gandea acum nici la mancare, nici la somn, nici la oi. Se gandea doar cum sa scape el cu viata de aici, pentru ca auzise din povestile celor batrani, ca astfel de talhari nu lasa martori in urma lor. Ii venise si ideea de a se urca intr-un copac, insa ar fi facut zgomot mult si nici nu stia daca l-ar mai fi tinut picioarele.

La un moment dat, copilul fu’ trezit de un urlet de jivina.  Adormise acolo langa copac, ghemuit si incarcat de griji. Urletul era de lup si el stia ca animalul e aproape, Continue reading Ion- finalul finalului

3 Mai

1937- Romanul Pe aripile vântului al scriitoarei Margaret Mitchell câştigă premiul Pulitzer

Acesta a ramas singurul roman scris de Mitchell, care a murit la varsta de 48 de ani. S-a apucat sa-l scrie pentru ca isi luxaxe glezna si a vrut sa-si ocupe timpul cu ceva. 🙂

Romanul Gone with the Wind este deocamdata cea mai frumoasa carte pe care eu am citit-o. Recunosc insa ca nu le-am citit pe toate cele, care au castigat astfel de premii. 😀

Vremea e in mainile mele

Nu stiu in alte parti cum a fost zilele astea vremea, insa la Bucuresti (fix la mine-n curte) a fost excelent. Imi place vremea asta mai mult decat va puteti imagina. Nu-i nici cald nici frig. Oriunde ai sta e bine, nu trebuie sa stai la umbra neaparat, nu trebuie sa stai la soare musai. Poti manca afara, te poti juca afara, poti face un gratar bun, evident afara. Aseara am vrut sa iesim un pic prin parc (dimineata la noi s-a lucrat chiar daca a fost ziua muncii) si chiar cand ne-am hotarat s-a intunecat cerul. Daca ne-am razgandit s-a destins  atmosfera si n-a mai fost nici ploaie nici furtuna. Cred ca e o conspiratie ceva, ca noi sa nu putem iesi din curte ca se strica vremea.

Am stabilt ca azi sa iesim totusi in parc. Cum am zis, cum s-a inorat. Mai bine nu mai mergem, i-a sa vedem iese soarele?

Aha, sa stii ca da. Ramane stabilit, noi stam in casa si voi mergeti cu totii la plimbare. Am eu grija de vreme. Parol…

Continue reading Vremea e in mainile mele

Ion- finalul

(daca ai pierdut inceputul povestii)

Baiatul visa inca, in dimineta cand pleca cu mioarele spre pasune. Mama ii pusese in traista un colt de paine, o bucata de slana si un bot de branza. Mai avea pe langa traista si un toiag. Orice cioban care se respecta are un toiag bun. Ion era deci pe calea cea buna. Acesta (toiagul) avea sa il ajute sa conduca turma de oi in directia dorita de el si avea sa-l apere de juvinele padurii. 

Nu se indepartara prea mult de casa si Ion isi dadu seama ca il urma si Matei, nebunia de caine, care il insotea pe unde se ducea, un caine foarte destept,  care nu-l daduse de gol timp de o luna de zile cat baiatul studiase in grajd. 😀

Ion s-a bucurat nespus, Matei ii va fi de un real folos in periplul asta, mai ales ca baiatul nu avea nici un fel de experienta cu oile.

Au coborat valea Buzaului fara exeperiente neplacute, au traversat apoi raul pe podul vechi de lemn si au intrat cu oile in padure. Ion stia ca daca merge drept, in cateva ore va iesi cu animalele la pasune, in partea cealalta a padurii. Inaintau cu greu, pentru ca padurea era deasa, oile se poticneau si trebuiau indemnate sa inainteze.

Soarele era acum aproape de amiaza, baiatul dadea semne de oboseala si ar fi vrut sa se opreasca putin. Ii spuse gandul lui Matei, ii rupse si acestuia o bucatica din painea lui, Continue reading Ion- finalul

1 Mai

In anul 1889, Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat 1 mai Ziua Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestaţii muncitoreşti. Cu timpul, 1 Mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea ţărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autorităţile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.

Asta pentru cei care habar nu au de ce stau azi acasa sau daca muncesc, sunt platiti dublu. 😀