Author: Nina

Desenul

Odata acceptat faptul ca nu ai talent, iti poti vedea linistit de treaba. Nimic nu te mai tine incorsetat, nimeni nu-ti cere sa faci cine stie ce performanta. Iti poti da frau liber imaginatiei si poti desena. Ca un copil, ca un adult, nu mai conteaza acum.

Mie imi da o senzatie extraordinara de liber. Ma pot gandi la ce vreau eu in timp ce colorez pe foaia alba, fara o tinta precisa, fara sa vizualizez dinainte rezultatul.

Asta te face sa vrei sa vezi ce iese. Stai in fata foii albe si te intrebi, oarecum va arata desenul acesta?

Continue reading Desenul

Memoria

Niciodata n-am sa-mi mai las umbrela acasa.

Bine, asa ziceam si de telefon si inca mi se intampla. Mai rar ce-i drept pentru ca i-am dat tema lui tata. E treaba lui si e raspunderea lui  also,  sa aiba grija ca eu sa nu plec fara telefon. Daca uita sa-mi spuna si uit si eu sa-l iau, mi-l aduce. 😀 Da stiu am un tata extraordinar. E tata socru, by the way.

Pentru ca ieri m-a prins ploaia si cand am ajuns acasa ziceai ca am participat la un concurs de tricouri ude, de azi i-am dat in grija si problema cu umbrela. Sa vedem cum se va descurca. 😀

Asta inseamna ca am inteles faptul ca la memoria mea nu se mai poate face nici un upgrade, asa ca ii punem hard extern.  Daca n-o sa fie unul de ajuns, mai adaugam nu-i problema ca folosim wireless si nu ne trebuie cabluri. Totul e sa fim suficient de apropiati. 😉

Nevoia te invata

In urma cu cateva luni scoala era in toi si fetele se straduiau din rasputeri sa-si faca temele pana ajunge mami acasa. Nu le iesea intotdeauana insa apreciam efortul. 🙂

Nu vreau sa-mi mai aduc aminte de felul in care aratau caietele, insa nu pot uita nici daca as vrea, cum aratau intr-o seara in care stilourile lor ba curgeau, ba nu scriau, peretii mei.   Nu a fost de ajuns ca au aruncat cerneala pe pereti, dar cu mainile murdare au umblat prin casa, au aprins becuri fara a nimeri neaparat intrerupatorul.

Nimic nu prevestea asta cand am plecat de  la serviciu.  Citeste mai departe….

Start HotCity

Asa cum v-am amenintat, dupa ce am scris repede un cuvant inainte ca sa zic asa, despre cum am gasit redactia si fetele, am trecut la primul articol de rubrica, ca sa zic asa.

Despre ce putea sa fie acesta daca nu despre mame si copii? Ei bine, luati de cititi  Mamele cool isi duc copiii in vacante la bunici si  veniti cu propuneri de imbunatatire.  Daca comentariile voastre taie in carne vie, scrieti aci 🙂 , daca sunt insa constructive si ajutatoare va rog sa le scrieti acolo.

Multumesc!

Ce-am mai facut

  • am primit  cartea pe care am castigat-o de la Basic Marketing .  Abia astept sa o rontai, cum s-ar spune, e vorba de “Tehnici de a vinde” de Dale Carnegie;
  • am facut o dulceata de cirese 100% naturala, adica doar din cirese si zahar, de te lingi pe degete si nu-ti mai trebuie altceva;  😉
  • am incheiat cu howbizzart un parteneriat reciproc avantajos, in sensul ca ei imi dau rochite si eu le tin banner-ul pe blog;  BTW rochitele sunt super si sunt foarte mandra de mine cand le port. 🙂  Au si tablouri pictate manual pe sticla si lemn, foarte interesante;
  • m-am apucat de desenat, deocamdata doar in creion, fara tehnica, fara talent, doar pentru placerea personala;
  • si cea mai misto chestie care mi s-a intamplat in ultima vreme si la care vreau neaparat sa-mi fiti aproape cu sfaturi si incurajari, cu valuri si ridicari de brate, este legata de blogosfera feminina. De azi inainte, timp de trei saptamani o sa-mi petrec in fiecare zi, cateva ore in birou cu fetele de la HotCity. Ce inseamna asta? Inseamna ca voi scrie acolo articole pentru diverse rubrici ( am sa va anunt de fiecare data si mi-as dori, daca se poate, sa le si cititi), voi incerca sa organizez impreuna cu fetele din redactie un eveniment pentru bloggerite si vom mai face multe alte lucruri pe care le ve-ti mai afla voi pe parcurs, ca stric toata surpriza daca va spun tot acum.  😀

Pisica noastra

Acum doi ani fetele isi doreau mult un suflet de animal care sa le anime curtea. Mama nu suprorta cateii si cum pisic mai avusesem si-i stiam metehnele, ne-am hotarat pentru acesta din urma.

Cum noi stam la casa, se presupune ca pisicul urma sa iasa din casa asa ca trebuia sa luam un pisic vagabond, caruia sa-i fie usor sa socializeze cu pisicile de prin vecini. N-a fost sa fie.

A venit sotul intr-o zi cu un pui de bisica birmaneza, absolut adorabil. I-am luat tot ce-i trebuia si am inceput convietuirea la comun. Am stabilit ca e fetita si i-am pus numele Sisi.

Continue reading Pisica noastra

Mini-gospodina

Eram prin clasa a saptea si imi intrase in cap ca trebuie sa invat sa gatesc. In rest le stiam pe toate. 😀
Am urmatrit-o pe mama cum face mancarea de cartofi si am bagat de seama ca e simplu. Tai o ceapa, o calesti un pic in ulei, adaugi apoi apa si cartofii, iar cand sunt aproape fierti, pui doua linguri de bulion si o potrivesti de sare. Gata mancarea. Mai greu mi se parea sa aprind aragazul. 🙂
Intr-o zi mi-am luat inima in dinti si pentru ca era miercuri m-am hotarat sa fac mancarea asta de post. Totul a mers snur. Am terminat repede, am curatat bucataria si foarte mandra de fapta facuta, am plecat in vizita la bunica. Bunica, pentru ca era iarna, locuia la sora mamei in alt cartier. Vara statea in casa ei de la tara unde ne petreceam vacantele.
Am ajuns la bunica si am inceput sa ma laud ca am facut mancare. Ea m-a privit ingrijorata si prima, da’ absolut prima intrebare pe care mi-a pus-o a fost: “Ai oprit maica focul cand ai terminat?” Continue reading Mini-gospodina