Author: Nina

Eu vreau la azil

asa-vad-eu-viata-la-azilIntotdeauna am sperat sa-mi petrec  ultimii ani din viata intr-un azil. Bine, lumea zice ca-s nebuna ca ultimii ani trebuie sa-i petreci langa copii,  nepoti, asa-i normal sa-ti doresti. Eu nu si nu, vreau la azil si cu asta basta.

Cineva spunea ca esti baba incepand cu 55 de ani. Sincer nu m-as duce chiar de la 55 de ani la azil, da’ daca Dumnezeu ma tine pana pe la 70, la azil cu mine tata. Asta ar aduce tuturor numai beneficii si mie o viata misto.  Odata plecata babeta la azil, in urma va lasa  o lume  extrem de multumita. 🙂

Se va elibera o camera sau chiar un intreg apartament, daca pana atunci strang bani destui sa-mi iau unul . Nepotul preferat va putea sa se mute acolo in locul meu, cu prietena lui care evident il va iubi inzecit cu aceasta ocazie. Citeste mai departe

O seara obisnuita

Pentru ca mi s-a stricat calculatorul acasa, nu mai pot sa va arat desene. Ele insa sunt. 😀

Pana se repara si voi putea scrie ceva acasa,  sa va povestesc  despre  o seara obisnuita in familie dupa o zi petrecuta la un job decent. Nu va asteptati la cine stie ce ca am zis obisnuita.

Daca-i un job decent, pentru care ti-ai tocit coatele pe bancile scolilor, te solicita doar pe parcursul zilei si iti mai ramane timp sa treci in viteza in drumul spre casa pe la minimarket, sa iei cate ceva  proaspat pentru cina cu familia. Aceasta din urma  formata in cazul nostru din mama, tata si doua fetite de 10 ani.
Odata ajunsa  acasa  in fata  ta se dezvaluie raiul pe care cu truda ti l-ai amenajat, transformat peste zi fara prea mult efort  in iad, de copiii pe care ai vrut sa-i educi perfect  din punctul tau de vedere si ei au iesit perfecti din punctul lor de vedere. Citeste mai departe

Cu burta la vedere

Nu contest ca pe strazi vezi si lume frumoasa. Insa asta se uita repede, cand esti  lovit zilnic in retina de burti. Nu, nu burti ale femeilor insarcinate, pe care sincer le apreciez si le privesc cu bucurie. Stiti voi la ce ma refer cand spun burti.

Era o vreme cand se purtau tricourile cu vedere la buric. Aveam si eu, deh eram mai tanara. Si eram si slaba moarta. Deci se purtau acum 10 ani. ZECE.

Erau si atunci fete care insistau sa poarte asa ceva, desi le iesea colacul de salvare de sub tricou. Majoritatea nu pareau sa fie deranjate de asta. Ele nu, insa cei care le vedeau si nu le impartaseau gustul pentru moda dusa la extrem, da.  Daca atunci aveau, sa zicem o scuza, tineau mortis sa fie in pas cu moda sau se gaseau greu alt fel de tricouri, azi nu mai exista asa ceva.

Continue reading Cu burta la vedere

Plecat-au trei

asa am eu in cap MongoliaFetele erau toate trei frumoase. Diferite desigur, dar frumoase.

Se cunoscusera inca din vremea cand frecventau acelasi club, fiecare cu un grup diferit de prieteni. S-au imprietenit treptat, mai intai Gabi si Melisa, apoi incet incet au cooptat-o si pe Rita.

Nu aveau de gand sa faca lucruri pentru care sa se rusineze. Nu, nici vorba. Poate din contra, s-ar fi putut mandri peste ani cu asta. Insa cel putin pentru moment, nimeni nu trebuia sa afle. Totul se desfasura in cel mai mare secret. Niciuna dintre ele nu stia totul, insa erau convinse fiecare, ca ea este elementul esential al intregului aranjament. Intr-un fel chiar asa era.

Continue reading Plecat-au trei

Din nou acasa in formula completa

 Revederea cu copii a fost asa cum ma si asteptam, emotionanta. elementeDupa trei zile de ploaie am ajuns pana la urma cu bine acasa.

Soferii romani nu se dezmint si conduc pe ploaie torentiala cu luminile stinse. Le faci semn si se enerveaza in loc sa se intrebe: “ce are mai nene asta din fata, de imi da flash-uri intruna? ” Am vazut nu unul ci peste 10 soferi care conduceau cu viteza  avand luminile stinse si nu, nu aveau dacii cu blocul de lumini ars.

Cand am zis Doamne ajuta ca am ajuns cu bine acasa, am aflat vestea.  Doi vecini tineri sot si sotie,  plecasera la munte impreuna cu sora si cumnatul. Barbatii in fata, femeile in spate. La Tico. Pe soseaua umeda masina cu viteza a derapat si s-a izbit frontal cu un tir care venea pe contrasens. Barbatii au murit amandoi pe loc. Sora vecinei e in coma la spital si ea (vecina) abia si-a revenit, insa are multiple fracturi si leziuni interne.

Continue reading Din nou acasa in formula completa

Bucurie mare

Azi e vinerea cu pricina. Ma duc sa-mi vad parintii sa iau o gura de aer curat si cel mai important, sa-mi iau felele acasa de la bunici.

Au fost plecate o luna de zile. Este cea mai mare perioada in care au stat ele fara parinti  si mai ales parintii fara ele. 😀

Imi zicea Iulia la un moment dat in perioada asta: “Mami daca ti-e dor de mine, vezi ca am o poza pe birou la mine in camera.” 🙂 Abia astepta sa le vad mai ales ca mama imi spune ca au crescut intr-o luna cat alti copii intr-un an….

Continue reading Bucurie mare

Profesia si noi sau noi si profesia

Ne nastem ca sa devenim cineva. Suntem crescuti in spiritul asta, sau cel putin asta era tendinta in anii ‘80, cand eu eram copil.

“Ce vrei sa te faci cand vei fi mare, puisor?” era laitmotivul intalnirilor cu matusile si prietenii parintilor. Raspundeam invariabil “politista”. Aveam un spirit justitiar foarte dezvoltat, alimentat probabil de filmele chinezesti , gen “ Biciul fermecat” sau “Sora 13”. Am tinut-o asa pana l-am cunoscut pe Garcea. Locuia la doua blocuri de noi si avea un baiat in clasa cu mine. Copilul se amuza teribil pe spinarea tatalui si ne povestea tot felul de mascari in care era implicat batranul lui. Intr-o zi ne-a spus ca la o intrebare venita din partea copilului de genul “Tata, Berlin este capital Germaniei Federale sau Democrate?” omul i-ar fi raspuns degajat “Nu stiu tata, ca noi nu lucram cu nemtii”. Respectul pentru tagma militieneasca mi-a scazut proportional pe masura ce tot aflam astfel de povesti. Colegul meu nici nu banuia ca din vina lui m-am reorientat pentru o vreme spre medicina. Citeste mai departe

Avem nevoie de oameni optimisti

De cateva zile merg in fiecare seara la spitalul Obregia, unde am internat un unchi si o matusa. Sot si sotie. Poveste trista, nu detaliem.

Aseara am ajuns acolo in jur de opt si jumatate. In salonul in care sunt internati ai mei, mai sunt inca 4 oameni, mai tieneri sau mai batrani, fiecare cu probleme foarte grave.

Ce vreau sa va povestesc este legat de o doamna, sa zicem ca in jur de 50 de ani, care a trecut in urma cu 10 zile printr-o interventie chirurgicala destul de complicata la cap. Doamna este ingrijita zi si noapte de fata ei, care are grija nu numai de mama sa, ci de ceilalti bolnavi din salon care nu au insotitor permanent.

Continue reading Avem nevoie de oameni optimisti

Mame de ieri si mame de azi

Cand eram copil imi imaginam ca mama mea e Samanta, stiti voi, vrajitoarea cu chip de gospodina dintr-un serial al vremii respective. Mi se parea ca prea le face si le stie ea pe toate. Am inteles mai tarziu cat de greu ii era si am apreciat-o si mai mult. Acum cred cu convingere ca ea era o mama cool a vremurilor sale.
Mama muncea, in vreme ce toate vecinele noastre stateau acasa. Cu timpul s-au angajat si celelalte insa a mea era mai cool ca facuse treaba asta inaintea lor. Astazi citeste mai departe