Paris, je t’aime!

N-am fost niciodată la Paris, deşi ascult RFI Romania de câte ori am ocazia.

Ce credeţi că am aflat zilele  astea când radiourile se întrec care mai de care în concursuri cu sunete secrete şi bilete la filmul cu Michael? Ei bine, s-ar putea să plec la Paris.  Nu singură. În caz că dă norocul peste mine voi pleca însoţită, de soţ.
(aici aş fi vrut să pun o fotografie, dar întâmpin ceva probleme tehnice, aşa ca ati face bine să vă imaginaţi un turn Eiffel luminat feeric noaptea) 😀

Mai am un singur pas de făcut pentru a câştiga excursia asta. Trebuie să ascult zilnic RFI International si sa aflu cuvantul cheie al zilei. Dacă nu-s atentă la radio mai pot afla cuvântul şi de pe site-ul lor www.rfi.ro unde e musai sa fie bolduit cuvâtul căutat. V-am pierdut? Hai că nu-i greu. Trimit în fiecare zi un mail care să conţina cuvantul cheie la concurs@rfi.ro sau completând formularul online de pe site-ul lor.

Continue reading Paris, je t’aime!

Guvernul Romaniei din bloggeri

Pentru că ţara trece prin clipe grele şi noi am fost mereu alături de ea, e cazul să n-o lăsăm de izbelişte şi să încercăm un guvern al bloggerilor, pentru că, nu-i aşa, ne potrivim perfect şi cum la guvernare n-a fost niciodată cineva potrivit, ia să vedeţi voi cât de bine se potrivesc bloggerii în guvern. Ca să avem un guvern al nostru, e musai ca şi preşedintele să fie dintre noi aşa că preşedintele în acest caz ar fi:

zoso -care nu va mai răspunde la acest apelativ decât atunci când îi va suna linia directă (rosie) cu guvernul lui, în rest, pentru popor el va fi Vali Petcu pentru că aşa îi stă bine unui preşedinte, să aibă nume şi prenume. Am vrut iniţial să-l aleg pe Cabral (pentru ca-i  un pic mai diplomat ca zoso, dar s-ar fi crezut că mă iau după americani, aşa că am renunţat) şi în felul ăsta i-ar fi rămas lui zoso postul de  prim ministru unde s-ar fi potrivit mănusă, dar aşa, aştept încă propuneri pentru un prim ministru capabil să-i strunească pe blogerii cu care-şi va forma următorul cabinet:

VisurâtMinisterul Apărării

Continue reading Guvernul Romaniei din bloggeri

Cugetare de duminică

 
Don’t Worry, Be Happy. . .

Când fericirea ta depinde ceea ce face sau nu face altcineva, te afli într-o capcană, pentru că nu poţi controla ceea ce fac sau ce gândesc ei. Vei descoperi adevarata libertate când vei realiza că fericirea ta nu depinde de nimeni altcineva. Fericirea ta depinde de ceea ce tu alegi să ai în atenţie.

Baba şi laptopul

Dimineaţă devreme, Răzvan şi-a aruncat în viteză rucsacul în spate, şi a plecat grăbit de la bunica, despărţindu-se doar printr-un sărut scurt şi lasând-o pe bătrână din nou singură cu amintirile ei, în satul depărtat de munte, dar promiţându-i acesteia că va reveni să o vadă curând.

Se va  întâmpla mult mai repede decât se aştepta el, dar despre asta mai târziu.

Acum îl aşteptau cca. 12 ore de mers cu trenul şi baiatul era mulţumit că laptopul Asus UL30,  primit cadou de la tatăl său acum o lună, îi va ţine companie, datorită bateriei care-i oferă autonomie pe toată durata călătoriei. Îşi pregătise pentru drum două filme, pe care le va vedea la rezoluţie HD. În drumul către gară băiatul chiar se gândea că laptopul lui, care cântarea doar 1,5Kg, nici nu se simte în rucsac.

Continue reading Baba şi laptopul

La mama sau la tata?


amy winehouse love is a losing game

Că îmi place ploaia v-am mai spus. Că îmi place Amy nu ştiu dacă am mai adus vreodată vorba, da’ nu-i relevant.

Am un vecin care a fost căsătorit de doua ori. Prima dată două luni cu tot cu procesul de divorţ şi a doua oară ceva mai mult timp. Din a doua căsătorie a rezultat şi un copil (neastâmpărat, frumos şi deştept de numa’ numa’).

Continue reading La mama sau la tata?

Am sau n-am voie?

Am ajuns la serviciu târziu pentru că am avut ceva treabă dimineţă.

Acum, grabindu-mă eu şi venind pe Calea Moşilor tare de tot, m-am oprit într-un abuteiaj de maşini şi şoferi, care mai de care mai nerăbdători, de parcă participau cu toţii la facerea guvernului nou şi întârziau la şedinţă.

Eu, la fel ca iei, doar că un pic mai disperată. Am semnalizat regulamentar stanga si am luat-o puternic pe linia de tramvai înainte.

Nu ştiu dacă aţi aflat, dacă nu, vă spun eu că pe Moşilor, linia de tramvai este despărţită de banda doi prin  linie întruptă, ceea ce îmi dă mie dreptul să cred că am voie să trec de ea şi să merg regulamentar pe linia de tramvai. 😀

Continue reading Am sau n-am voie?

14 octombrie

Am avut în generală un profesor de geografie genial. Îl cheama Petre Cuşceac. Punea multa pasiune în ceea ce făcea şi îşi cunoştea materia ca pe propria palma. Făcuse undeva într-o grădiniţă din curtea şcolii o mini staţie meteorologică.  Eram o mana de elevi, aleşi pe sprânceană, care aveam grijă de staţia aia, adică măsuram de trei ori pe zi temperatura, umiditatea si viteza vantului. Era o responsabilitate care ne facea pe noi sa ne credem foarte importanţi.

Profesorul Cuşceac in clasa a sasea ne invata intr-o zi , la geografia fizică a lumii, despre Zair, actuala Republica Congo. La inceputul fiecarei ore ne spunea suprafata tarii respective, numărul de locuitori, capitala şi numele şefului statului respectiv. De data asta, când ne-a spus numele conducătorului Zairului, în clasă s-a stârnit un murmur de râs. Profu’ a spus asa: Mobutusesesecococonegbenduvazabanga adică (Mobutu Sese Seko Koko Ngbendu Wa Za Banga) Cand profesorul ne-a văzut cât de mult ne place numele ăsta, ne-a zis:  Spre sfârşitul anului şcolar vă voi întreba cum îl cheamă pe preşedintele Zairului şi care dintre noi va şti, va încasa un 10 le geografie.

Zece la geografie se lua foarte greu. Ştiai bine, luai 9, ştiai foarte bine tot, luai 10. Ideea este ca absolut toţi elevii, am invăţat numele ăsta pe dinafară, ajunsese un fel de salut între noi, il repetam întruna ca să nu cumva să ne prindă nepregătiţi. De unde profu’ credea că habar n-o să avem de numele ăsta,  atunci când ne-a întrebat, ştiam toţi să pronunţăm corect şi a fost nevoit să se ţină de cuvânt. A fost cel mai uşor 10 luat de noi la geografie în toată viaţa noastră.

Continue reading 14 octombrie

Oameni


Boyzone-Father&son

Fara nicio legatura cu melodia, va spun ca mi-e lene de mor. La job e o gramada de lucru si noroc ca-mi place ce fac ca altfel nu stiu cum as rezista.

Pentru ca traficul dimineata e din ce in ce mai aglomerat (ca in vremurile bune as spune 😀 ) am timp sa ma uit la oameni. Ma uit la ei si-mi inchipui povesti.

Continue reading Oameni

De luni

doiDin nou vreme urata (pentru voi) din nou stare misto (pentru mine).

Mai nasol este ca am muncitorii in curte si nu pot lucra pe ploaie. Astia de la meteo au zis ca vremea se strica de miercuri. 😀 Acum asta e, cum ne-o fi norocul, bine ca e gata fatada. Acum suntem in faza “Pe afara-i vopsit gardul, inntru-i leopardul!”

Ok, lasand asta la o parte, ne-am bucurat ieri de poate ultimul weekend cu caldura din toamna asta. Am fost in parc la IOR si am zis ca stam o ora. Insa acolo timpul trece altfel si fara sa ne dam seama de timp, am petrecut trei ore excelente, in natura. Ce daca aveam un mare teanc de rufe pentru calcat? Ia sa vedem, moare cineva ca n-am calcat eu rufele ieri? Nu, cel mult, intarzie cineva la scoala, pentru ca mami dimineata calca de zor la uniforme si camasi. :

Continue reading De luni

Prezentul de duminica

corpuriIncerc sa ma gandesc doar la prezent. Nu la trecut, nu la viitor, la prezent. Imi dau seama ca nu exista momente obisnuite si ca oricat de tare am crede ca am facut un lucru de 1000 de ori, de fiecare data il vom face altfel, unic, asa cum niciodata nu se va mai intampla. 

Asta se aplica la orice. Chiar daca azi mananci exact ce-ai mancat si ieri, poate chiar din aceeasi farfurie, nu-i acelasi lucru. E altceva. Cu totul altceva. E alta ora, esti pe alt scaun, ai alta stare…. Nu se va repeta si ai face bine sa te gandesti la clipa asta unica. Eu ma gandesc. Acum scriu, apoi desenez si continui sa fac lucruri de al caror prezent ma bucur.

Stiu ca exista lucruri din trecut care ne afecteaza prezentul, insa am face bine sa ne raportam doar la acum, asa cum este el.

Continue reading Prezentul de duminica