O mască nu-i un lucru rău
Când faţa ta o cere,
Dar nu la gripă, viruşi, frig,
Sau şi mai rău
(aici am nevoie de un vers)…
O mască e bine să porţi
Author: Nina
Din nou la şcoală
După o mini-vacanţă de o saptămână, azi fetele s-au dus din nou la şcoală. Cei mari, adică clasele 5-8, au învăţat şi săptămâna trecută. De când cu frica de gripă, în fiecare dimineaţă la intrarea în şcoală, elevilor li se dă pe mâini cu o soluţie albă care ustură rău la început şi miroase de numa. L-am întrebat pe puştiu care ne spunea asta, dacă trece mirosul repede şi el mi-a răspuns: “Nu cred că trece, dar în 5 minute te obişnuieşti cu el.”
Ne-a mai spus că elevilor li se mai dau la intrarea în şcoală şi măşti. L-am întrebat dacă stau cu ele pe gură în clasă şi mi-a raspuns: “Numai în pauze când dansăm ca Michael. ”
Abia aştept să vină azi fetele să-mi spună dacă şi doamna învăţătoare poartă masca. Asta am uitat să-l întreb pe puşti. 😀
Discuţie între fete
Ei da, sigur nu veţi fi uimiţi să aflaţi că fetele nu discută doar despre bărbaţi şi copii, ci şi despre cumpărături de haine (shopping, pentru cunoscători). Pana acum shopping pe mess nu mai facusem dar se vede treaba ca niciodata nu e prea târziu. Ia luaţi şi cititi o discutie un pic mai neconventionala despre shopping, discutie avuta pe mess, cu una din prietenele mele, zilele trecute:
ioana: Buna, ai reusit ieri sa dai comanda la Quelle?
nina: Din pacate nu, sunt plecata la tara si am doar telefonul la mine.
ioana: nasol, adică misto! cât stai acolo?
nina: am de gand sa stau o saptamana. Am sa te rog pe tine sa dai comanda pentru amandoua.
ioana: Eu??? Pai eu n-am dat in viata mea o comanda direct din site.
nina: e simplu, te ajut eu, ai intrat?
ioana: www.quelle.ro, am intrat nina: sa le luam pe rand, tu vrei ceva de la lichidare de stoc?
ioana: as fi vrut o figurina pentru iaz, dar inca nu mi-au retrocedat astia iazul 😀
nina: ok, atunci mergi la noutati si pune in cos pentru mine o masuta pentru pat
ioana: apas pe adauga in cos si apoi continui cumparaturile? cand iti vine masuta asta pentru pat pot dormi la tine in calitate de musafir o perioada de timp? hihihi
nina: exact, hai ca inveti repede 🙂 cat despre vizita vedem, negociem…
nina: acum dute te rog la oferta promotionala si fa acelasi lucru cu costumul cu pantalon de 89.90, ai grija ca sunt mai multe, sa fie A90272275, ok?
ioana: moama, tu le stii pe dinafara? l-am gasit, pun unul pentru tine si unul pentru mine 😀
nina: nuuuuuuuuu 😀 , ia-ti altceva ca nu vreau sa avem costume la fel 🙁
ioana: bine, bine, am glumit
nina: 😀
ioana: eu imi iau costum cu fusta -Catalin Botezatu
nina: foarte misto, hai ai pus in cos?
ioana: am pus, am pus
nina: de la “pentru el” vrei ceva?
ioana: vreau o cravata, sa nu zica iubi ca nu-i iau iar nimic…
nina: ce bine de tine, al meu vrea pulover y.o.u., noroc ca-mi place si mie
nina: hai pune-l si pe asta
ioana: l-am pus, l-am gasit usor, ce misto ca-ti apar in stanga categorii, marci, tot ce-ti trebuie
nina: cravata ai pus-o? ioana: şit, am uitat
nina: vezi ca o regasesti usor in josul paginii la “ultima vizualizare”
ioana: you’re right, dear
nina: sa nu uiti te rog sa-mi pui doua esarfe pentru fete
nina: le gasesti la “lumea copiilor” categoria “moda pentru adolescenti”
ioana: le-am gasit, parca ziceai ca de data asta nu le mai ei lor nimic
nina: n-am scapat, oricum le iau doar esarfe si atat
nina: data viitoare vom lua cate ceva pentru Craciun
ioana: aha, te-ai uitat si tu la “mirajul craciunului”?
nina: dap
nina: tu mai iei altceva?
ioana: nu stiu sigur
ioana: ma mai uit un pic la
nina: la ce?
ioana: la un ondulator cu aer cald
nina: pai tu ai parul scurt
ioana: hahahah, imi creste repede draga
nina: ok, vezi sa nu uiti sa dai finalizare la comanda
ioana: hahah, ar fi ceva, nu uit, cum sa uit?
nina: daca intampini probleme vezi ca ai toate datele ajutatoare undeva in dreapat jos, ok?
nina: hai ca imi moare bateria la telefon si trebuie sa-l reincarc
ioana: ok, hai distractie placuta
ioana: daca ai uitat ceva, ma suni si-mi zici
nina: ok, multumesc mult!
ioana: n-ai de ce
nina: pupici
ioana: papapapaa
Îmi pare rău că nu puteţi vedea toate emoticoanele din discuţie. 🙂
Peste 20 de ani?
Vă spuneam zilele trecute cât de mult s-au mișcat treburile în ultimii 10 ani. .
Acum zece ani, majoritatea dintre noi, nu aveam calculatoare acasă, acum se descurcă cu computerul până și babele, iar internetul îl avem deja, mulți dintre noi, pe telefon. Am fost zilele trecute la o conferință, în care se discuta despre viitorul produselor bancare și se întrevede efectuarea tranzacțiilor prin simpla apropiere a ceasului de un POS deștept.
Stau acum și mă gândesc, cum or să stea oare lucrurile peste 20 de ani? Ok, vom fi cu toții mai bătrâni, asta se știe. Iulia și Sonia vor avea 30 de ani și mai multă minte probabil. Eu s-ar putea să fiu de mult bunica, logic.
Lasă bre că merge aşa…
Merge, merge, da’ nu prea…
Multă vreme am ezitat să-mi fac blog, pentru că aveam impresia că treaba asta costă bani. Mai aveam impresia că trebuie să cer permisiunea cuiva pentru a posta articole, ceva complicat oricum. Eu vroiam să scriu de plăcere, din când în când, fără să trebuiască să dau socoteală nimanui şi dacă se poate, măcar la început, fără să plătesc nimic.
Într-o zi i-am spus soţului despre asta şi el m-a adus cu picioarele pe pământ, spunandu-mi că dacă vreau, în cinci minute maxim, el îmi arată cum să-mi fac blog gratuit. Bineînţeles că nu l-am crezut, mai ales că atunci când el zice cinci minute înseamnă, de obicei, câteva ore. 😀
Ei bine de data asta chiar a avut dreptate şi aşa a fost. Am intrat pe wordpress.com (puteam alege foarte bine blogger.com), ambele platforme oferă atât nume de domeniu cât şi hosting gratuit ), mi-am ales un domeniu liber şi o temă din cele câteva sute puse la dispoziţie şi gata. Puteam începe să scriu. Am învăţat repede cam ce e de făcut pentru a administra, din punct de vedere al utilizatorului, platforma. Asta a fost tot. A mers treaba excelent câteva luni bune, mi-am făcut damblaua cu scrisul, plus că mi-am făcut o mulţime de prieteni.
Azi
Am intrat la copilul Iulia pe blog si am aflat asta. Bun asa. 😀
PS- acesta este cel mai scurt post, scris de mine ever.
Prietenii imaginari
Copiii de azi au prieteni imaginari. Fara exceptie. Daca unul din ei nu recunoaste, inseamna doar ca-i mai realist decat ceilalti si isi da deja seama ca adultii il vor crede ciudat daca admite asta.
Nu-i neaparat un lucru rau sa ai prieteni imaginari (sau copil imaginar, cum are Sonia mea) cu conditia sa nu fie mai multi de doi. Daca-s mai multi se vor certa intre ei si copilul va fi nemultumit de prietenii sai imaginari. Cu doi se va descurca.
Ideea cu prietenii imaginari le-a venit desigur de la desenele animate. Asa cum noi am vrut cand eram mici sa avem un soarece (Jerry) in casa. 😀 Ok, poate doar eu am vrut asta, voi ceilalti poate l-ati vrut pe Tom. Si voi chiar ati reusit sa-l aveti, pe cand eu…
Concurs în școala fetelor
Emilia Nicolaescu e profesoară de matematică/informatică și dirigintă la clasa a opta C. Cum era de așteptat, elevii ei sunt cei mai buni matematicieni din școală. N-au fost așa mereu, însă Emilia știe să lucreze cu ei și de-a lungul anilor a știut să-i motiveze și să le stârnească interesul pentru materie și nu numai.
Dacă la început, când copiii erau în clasa a cincea, organiza cu ei întreceri, la care cei mai buni, primeau cadouri fructe și bomboane, pe măsură ce copiii au crescut, premiile s-au transformat în pixuri, stilouri și chiar căști pentru calculator. Nu era mare lucru, dar copiii erau încântați de temele pentru concursuri și le rezolvau cu mare plăcere. Până și cei mai năzdrăvani, care la început încercau să se evidențieze prin tot felul de teribilisme, ajunseseră ca atunci când e vorba de lucruri serioase, să fie serioși. În plus, le era dragă profesoara și nu i-ar fi ieșit din cuvânt pentru nimic în lume, decât atunci când aceasta intenționat le spunea ceva greșit și aștepta de la ei să fie contrazisă. Atunci ar fi fost bine să nu spună ca ea, dacă țineau să-și păstreze statutul de elevi “sclipitori”.
De data asta, doamna Nicolaescu avea pentru elevii săi o surpriză de proporții. Primise, prin intermediul AMD, trei procesoare de ultimă generație, pe care să le ofere ca premiu. Se gândea să organizeze un concurs mai special și nu știa încă ce să facă. Ar fi vrut ca de data asta să antreneze în competiție și elevi din celelalte clase a opta și se gândea la un subiect interesant de concurs, nu neapărat de matematică. Pâna la urmă l-a găsit: Continue reading Concurs în școala fetelor
Mă joc în grădina din vis
De ani de zile visez din când în când o grădină frumoasă. Ce spun eu frumoasă, e un fel de rai. De cele mai multe ori, acolo nu sunt singură, am cu mine prieteni, persoane din familie și uneori necunoscuți. Necunoscuți la început, pentru că pe măsură ce trece timpul (din vis) toți necunoscuții îmi devin parteneri de joc.
Jocul diferă de fiecare dată și pe măsura ce am crescut, a devenit mai complicat. Mai compicat și mai palpitant. Mai complicat și mai interesant.
Nici grădina nu-i mereu aceiași, sau nu-i în același anotimp, sau nu-i în același loc. Dar e gradină. Indiferent că-i uneori plină de păsări, alteori plină de case, întotdeauna știu că-i o grădina. O grădină de vis, din vis.
Tot noi
In ultimii zece ani, am evoluat. Am revazut de curand ceva filmat acum zece ani intr-un loc din care acum n-a mai ramas nimic. Si odata cu locurile ne-am schimbat si noi. Am evoluat.
Nu mai spargem seminte, ni le cumparam direct decojite.