Author: Nina

Tu mai ai ceva de acum 20 de ani?

Că anul ăsta se împlinesc 20 de ani de la revoluţie, se ştie. Pentru mine a fost revoluţie, eu atunci am fost pe străzi, am strigat, am fugit, am pierdut prieteni, l-am urmărit pe Ceauşescu, am făcut poliţia să se dea cu noi, deci cum spuneam, pentru mine a fost revoluţie. Anii au trecut repede (prea repede) și iată-ne ajunși peste douăzeci de ani. Nu unul, nu doi, nu cinci , nu zece, ci douăzeci.

Amintiri despre epoca de aur s-au tot scris, ba s-au făcut şi multe filme, mai bune sau mai rele, pe subiect, deci tema e oarecum fumată. Ce ne-a rămas?

Zilele astea, stăteam şi mă uitam în jurul meu, să văd ceva de acum 20 de ani? Mă refer la ceva fizic. Palpabil.

M-am uitat prin şifonier, nimic. M-am uitat la șifonier, langa șifonier, televizor, pat, birou, cărti. Nimic. Bijuterii, încălţăminte, blănuri, nimic. Parchet, gresie, nici atât, ţinand cont că am facut casa mult mai târziu.

Am luat-o prin camere la rând. Perdele, draperii, farfurii, aragaz, cutii si cuiere, nimic. Am ajuns la concluzia că n-am şanse să gasesc în casă nimic, aşa că am pornit spre pod, aici cu sigurantă se va găsi ceva. Şi nici n-a fost greu. L-am găsit imediat în una din cutii: Continue reading Tu mai ai ceva de acum 20 de ani?

Cafeaua

Hmmm, ce aromă! Ţie cum îţi place cafeaua?

Multă vreme n-am fost în stare să beau cafea. Îmi plăcea la nebunie aroma care venea din bucătarie dimineaţa şi de multe ori băgam boticul în ceaşca de cafea a mamei, dar îl retrăgeam imediat. Nu-mi plăcea gustul cafelei şi pace. Din cauza asta nici n-am învăţat s-o pregătesc. Îmi plăcea în schimb ness-ul. Era o modă în liceu să ne facem ness cu pepsi. Săraca inima noastră. Acum numai la gândul asta am palpitaţii. Deh, bătrâneţea.

Într-o vacanţă de vară prin liceu, eram în Brăila la verii mei şi stăteam în fotoliu citind o carte. Bunica lor a intrat în cameră în care eram, ţinand în mână o tavă. Pe ea era o ceşcuţă mică cu cafea şi câteva fursecuri. Aroma, ca de atâtea alte ori, mi s-a părut de-a dreptul halucinantă şi ţinând cont că ceşcuţa era mică am hotărât că trebuie s-o beau. Am mulţumit bunicii şi am luat o gură de cafea. Mi s-a părut atunci, şi timpul a hotărât ca nu a fost doar o părere, că beau cea mai bună cafea din lume.

Ăsta a fost momentul în care am început să beau regulat cafea. Îmi place să fie  dulce şi neapărat caldă, uneori cu lapte, de cele mai multe ori tare.

Continue reading Cafeaua

Ghiozdan, hăinuţe şi copii

Aseară am fost la Carrefour să mai cheltuiesc nişte bani. Glumesc. Le-au rămas fetelor ceva bani din excursie (da, m-am mirat si eu), cum Sonia s-a hotărât să-şi ia ghiozdan nou şi Iulia o păpuşă nouă, am purces la cumpărături.

Până şi-a ales Sonia ghiozdan eu aproape umplusem caruţul cu mâncare (de post). Şi-a găsit în final ceva pe placul ei pentru care să-i ajungă şi banii, ba chiar i-a mai rămas ceva şi pentru nişte haine de păpuşă. Iulia şi-a găsit şi ea un bebeluş cu cădiţă şi oliţă 😀 şi chiar dacă eu le tot spuneam că ele acum îs mari şi n-ar mai trebui să-şi dorească păpuşi, tot degeaba, n-am cu cine.

Cu ocazia scurtei vizite la magazin am revăzut şi aparatul foto pe care mi-l doresc de nu mai pot, dar încă nu am strâns bani suficienţi 🙁  şi cu inima oarecum împăcată, că el încă nu-i scos din fabricaţie, am ajuns la case.

Continue reading Ghiozdan, hăinuţe şi copii

Scurte

  • excursia fetelor a fost un real succes. Au venit încântate şi cu multe suveniruri. Le-a plăcut cel mai mult, evident, fundul roşu al maimuţei de la grădina zoologică. 😀
  • am fost în weekend la înmormântarea bunicii. A fost ceva deosebit, ţinând cont că bunica a murit de bătrâneţe şi sincer nu cred că mai există mulţi oameni care să se stingă din motivul ăsta. S-au întâlnit nepoţii, au depănat amintiri frumoase, am petrecut pe ultimul drum UN OM.
  • Dimineaţa în birou am găsit tot frigul din lume. Adică e mai frig decât afară şi va dura un pic până se va încălzi. În general se încălzeşte în jur de ora sfarşitului de program. 😀
  • Am aflat că dacă ai probleme cu guturaiul nu prea ai şanse să iei gripa porcină, aşa că mă bucur în continuare că am guturai.
  • viaţa e frumoasă atunci când ştii să ţi-o trăieşti.


Directia 5 – Lumea e a mea

Tot ce-au avut

zmeulPovestea asta am inceput s-o scriu demult, pe vremea cand  oamenii erau mai slabi si inelele mai rotunde. Nu mai  stiu de ce i-am dat acest titlu   N-am nicio idee de cum ar fi bine s-o continui si va cer ajutorul. Stiind eu ca am cititori destepti si cu multa imaginatie, sper sa-mi dati o idee despre ce-ar trebui sa scriu in continuare….  Doar  o idee. 😀

Corina si Mirela erau prietene de cand se stiau.

Corina, inalta si uscativa, cu nasul acvilin si buzele carnoase, era genul de fata de care-ti place din prima. Vorbareata nevoie mare si cu mare drag de pictura, era o dulceata de fata, pe care cu greu n-ai fi remarcat-o intr-o multime. Picta oricand, orice, oriunde, cu un dram de talent si multa pasiune. Reusise chiar sa aiba o expozitie personala undeva intr-o galerie din oras. Pardon, in singura galerie din oras. De fapt inainte de a-si expune ea lucrarile, acolo nu era galerie. Asta n-a impiedicat-o sa-si cheme acolo toti cunoscutii si sa incerce sa-i faca si pe altii sa-si expuna acolo lucrarile. A reusit si si-a facut si un din asta un renume , dar  asta-i alta poveste.

Continue reading Tot ce-au avut

A căzut azi un fruct

Dimineaţă am primit un telefon scurt…

Stana e o femeie de la ţară. A crescut 8 copii din care îi mai trăiesc 6. Pe doi i-a văzut cum s-au stins  şi a murit şi în ea ceva odată cu aceştia. Nici nu vreau să mă gândesc la ce sentimente încearcă o mamă atunci când îşi îngroapă copilul.

Are 17 nepoţi, fete si baieţi care i-au animat curtea în copilăria lor şi tinereţea ei. Şi-o amintesc cu toţii ca pe  cea mai bună bunică, care le făcea zilnic mâncarea preferată, mergea cu ei după-amiezele la scăldat şi rămânea în poartă cu ochii în lacrimi când vacanţele luau sfârşit.

Şi-a pierdut bărbatul pe la 50 de ani şi de atunci  a avut singură grijă de gospodărie. Nu s-a plâns niciodată. În casa ei miroase a pămant proaspăt, busuioc şi miere. La ferestre, muşcatele seamănă cu cele din copilaria mea. N-a fost bolnavă niciodată sau cel puţin noi n-am ştiut.

Continue reading A căzut azi un fruct

Stop concurs

interzisÎntrucât timpul meu e oricum foarte limitat şi am primit mesaje mai mult decât directe ca ar fi bine să mă opresc şi ţinând cont şi de faptul că mai este o luna pâna la sfârşitul concursului,  am decis să pun punct aici concursului SuperBlog 2009.

Nu mai pot să scriu aproape  zilnic articole de reclamă pentru diverşi producători, am înţeles că ar trebui să mă plăteasca cineva ca să mai fac vreodată asta. 😀

Am  o medie de 87 de puncte pe articol din 100 posibile şi am scris despre tehnologie în condiţiile în care acum câţiva ani am întrebat un client dacă vrea să-i aduc cablu wirelles de 9m. 😀 Deci nu mă retrag pentru că n-aş avea şanse la premii.

Continue reading Stop concurs