Author: Nina

Peisaj de iarna

M-am trezit in dimineata de Craciun. Si eu care vroiam sa incep curatenia de Paste. Ce naiva…

Joi mergeam cu masina prin oras si ma bucuram ca tin franele (nu ca pe zapada), ma bucuram ca-s locuri de parcare si ca am o baba frumoasa. Azi, iarna s-a intors si casele sunt din nou acoperite cu zapada, dar purtam inca martisoare, ca poate-poate.  🙁

De unde noi ne pregatisem de primavara si scosesem masa si scaunele in curte, ninsoarea ne-a stricat planurile. Pana si umbrela de soare fusese instalata, asa dor ne era de caldura. 🙂 Asa arata imprejurimile acum:

Şapte probleme

Zilele trecute fetele au avut de scris la matematică 7 probleme. Nu-i o surpriză, aşa sunt temele la matematică în clasa a IV a, atunci când doamna învăţătoare nu-ţi dă de lucru şi suplimetar. Problemele astea se rezolvau printr-o metodă ciudată, iar copiii au rezolvat în clasă o problemă ca model.

Să vă spun că monştrii aştia ai mei n-au înţeles de ce  se face problema prin metoda aia? Probabil că şi doamna ştia că-i mai greu de înţeles, din cauza asta le-a şi dat şapte probleme de acelaşi fel ca temă pentru acasă. Repetiţia e mama învăţăturii. 😀

Ca sa nu ziceţi că nu ştiţi despre ce e vorba hai sa vă dau exemplu de problema:

Ana e un copil cuminte. Mihai, fratele Anei, are de doua ori varsta surorii sale plus inca doi ani. Tatal copiilor este cu 24 de ani mai mare decat Mihai. Mama este in varsta de 36 de ani si are dublul varstei fiului ei.

Cati ani are Ana?  Câţi ani are bunica copiilor,  ştiind  că varsta ei este egala cu varsta lui Mihai impreuna cu varsta tatalui?

Le-am explicat şi eu cam care-i treaba cu rezolvarea  şi încet-încet, la început mai greu, apoi din ce în ce mai bine, la a şaptea problemă Iulia a venit la mine şi mi-a spus: “Mami, în sfârşit am înţeles cum se rezolvă şi de ce se face în felul ăsta. ”  Adică ăsta e un target, aşa. Copiii înţeleg abia la a şaptea problemă. Eu, sincer, nu mă mai aşteptam să se întâmple. Dar totul e bine, când se termină cu bine. 🙂

Pentru copiii care citesc aici uite şi rezolvarea problemei de mai sus: Continue reading Şapte probleme

O seara plina

Orice femeie care tine la imaginea sa are doua lucruri fara de care n-ar putea sa-si inchipuie utilitatea posetei: cardul si oglinda. Am spus doua? Doua lucruri? Ei bine, Garanti Bank s-a gandit ca astea doua ne ocupa mai mult loc, ne solicita prea mult si le-au incorporat. Au lansat aseara, in cadrul unui eveniment foarte frumos si inedit gandit,  Bonus card cu oglinda. Nu glumesc, cardul chiar are o mica oglinda incorporata, unde iti poti reface lejer machiajul.  Eu, ca mare posesor de carduri goale, m-am gandit cu ocazia asta ca si cardul gol va fi bun la ceva. 😀 Glumesc!

Ideea e ca este un produs destinat exclusiv femeilor, care le ajuta pe ele cu bonusuri si tot felul de puncte si perioade de gratie, atunci cand folosesc cardul in magazinele partenere, gen saloane cosmetice, magazine de bijuterii, etc. Azi cica ne cumparam singure lucrurile astea, pe vremea maica-mii, barbatii aveau nevoie de un astfel de card, dar nimic nu mai e ce-a fost.

Ce a urmat dupa cele cateva cuvinte spuse de reprezentati bancii a fost fix pe placul oricarei femei. Sedinte de machiaj profesional si coafura dupa care sedinte foto. Fetele s-au simtit ca niste mici vedete, inclusiv doamna care scrie,  care desi inca nu are poze, are in schimb martori. 😀

Continue reading O seara plina

Feţe fără nume

Până pe la 20 de ani, recunoşteam la prima vedere orice om cu care făcusem vreodată în viaţa mea cunoştinţă. Ştiam după nume  toţi colegii de grădiniţă, după nume şi prenume, plus locul ocupat în bancă, toţi colegii de clasă din  generală şi liceu. Recunoşteam pe stradă orice elev din şcoala noastră sau de prin zona în care locuiam şi eram contrariată de fiecare dată când auzeam “Ah, îl cunosc, dar nu ştiu de unde.” Gândeam la vremea aia şi probabil că nu greşeam prea mult: “Doamne, ce retard, cum să nu mai ştii de unde cunoşti un om?!”

Îmi mai aminteam, aşa în linii mari, cam ce am făcut mai important în fiecare an al vieţii mele, începând cu varsta de 4 ani, când m-am mutat de la Brăila la Târgovişte şi am început grădiniţa. Ceva gen, la 5 ani am fost prima dată la mare, la şase ani am fost la prima (şi ultima) prezentare de modă din viaţa mea, etc… 😀

Bunnn. Anii au trecut şi treptat am început să uit lucruri.

Continue reading Feţe fără nume

Zambile, ghiocei, mărţişoare, primăvară

A venit primavara, ne-am îmbrăcat mai subţire, am lăsat grijile şi necazurile şi-am zâmbit. Cu zâmbetul ăla pe care îl ai când te uiţi la un pom înflorit. Am în faţă ea bucheţele de zambile frumos mirositoare şi multe, multe marţişoare.

Fetele au plecat la şcoală fără mărţişoare în piept dar cu buzunarele pline de ace mici de siguranţă. 😀 Erau aşa de bucuroase că vor da şi vor primi mărţişoare, că habar n-au mai avut să-şi înveţe la ştiinţe sau la civică. Oricum, astea mai pot aştepta, primavara nu…

Să aveţi cu toţii o primăvară frumoasă. 🙂

Continue reading Zambile, ghiocei, mărţişoare, primăvară

Teacup

Ma joc de doua zile pe teacup. Nu, nu-i un joc, e un site nou, foarte interesant, despre carti. Cu toate ca eu il vad in primul rand ca pe un loc in care imi pot tine evidenta cartilor citite (ca sa le aduc la zi, imi va trebui ceva timp, asta e clar), asta nu e tot. Poti gasi acolo carti interesante pe care sa le treci la “vreau sa citesc” si astfel sa-ti fie mult mai usor atunci cand vei fi in dificultatea de a alege o carte noua.

Poti, de asemenea, sa citesti parerile celorlalti despre carti, ba poti scrie chiar si tu, propria-ti parere. Iti poti alege prieteni dintre utilizatori, cu care sa schimbi mesaje despre carti si nu numai, poti adauga carti noi, ce mai, e foarte misto. Cel putin eu asa il percep.

E adevarat ca fiind la inceput are nevoie de feedback de tot felul si am sa spun acum, si ce nu mi se pare ok acolo. Poate au mai spus-o si altii, dar n-am citit toate parerile despre site. De exemplu, pe prima pagina, acolo unde sunt afisate parerile despre carti scrise de utilizatori, apare doar titlul dat de autorul parerii, nu si titlul cartii. E adevarat ca apare imaginea cartii, dar o baba chioara ca mine nu desluseste cartile pe care nu le stie. 🙁 Cred ca ar fi ok sa fie trecut si titlul cartii.

Continue reading Teacup

Computerul…acest membru al familiei noastre

E oficial, computerul este membru cu drepturi depline al familiei noastre.

Odată intrat în casa noastră, acum mulţi, mulţi ani, el nu ne-a mai părăsit niciodată. Ce pisică, ce caine, calculatorul este mai mult decât atât… e aproape ca o soacră. O soacră buna, se înţelege.

Noi îl iubim mai mult decât pe-o soacră. Ne-am dat seama de asta, atunci când am văzut că soacrei nu-i luăm de fiecare dată când mergem la supermarket câte ceva, pe când lui, calculatorului,  îi cumpărăm mereu ba un cablu nou, ba CD-uri, DVD-uri, carduri, harduri…

Continue reading Computerul…acest membru al familiei noastre

Dacă nu eşti abonat la toane, acum e momentul

În stânga sus vedeţi ca şi mine un contor cu numarul de cititori abonaţi la blog.  Când scriu acum sunt 6, dar s-ar putea să mai scadă până public, aşa că vedeţi un numar mic. Infim chiar. 🙁

Ok, nu-i numarul celor care vin aici zilnic pe diverse cai (sunteti in medie câteva sute), dar nu asta vreau să spun. Vreau să vă întreb pe voi, cei care citiţi asta, dacă sunteţi sau nu abonaţi la blog.  Cu alte cuvinte, aş vrea să ştiu dacă voi sunteţi anunţaţi cumva că a aparut ceva nou aici. Vreau să ştiu asta, ca să-mi dau seama cam cum funcţionează counterul ăsta. Cunosc eu personal vreo 20 de oameni care au blogul în reader.

Vedeţi voi cum stă treaba… Dacă îmi apăreau 350 de cititori şi eu ştiam că-s vreo 389, să zicem, nu aveam cum să-l verific, dar aşa, la şase e floare la ureche. Poate are dreptate şi mă înşel eu, corectaţi-mă dacă greşesc, poate altceva vrea să spună cu numarul asta de 6 readers, dar eu aşa înţeleg.  Îs curioasă dacă se miscă.

Continue reading Dacă nu eşti abonat la toane, acum e momentul

Cu câtă bucurie te duci la job?

O colegă ne întreba ieri dacă noi venim cu drag la serviciu…

Am analizat o fracţiune de secundă întrebarea şi am încercat să răspund. Ce inseamna să vii cu drag la servicu?

Să simţi bucurie când auzi sunetul ceasului dimineaţa? Să ai de seara pregătite cu grija hainele  pentru ziua care abia incepe. Sa vrei sa ajungi cu cel putin jumatate de ora inainte de inceperea programului pentru a reciti lista cu sarcini. Sa astepti sedinta de dimineata cu bucurie, pentru ca ai niste chestii terminate pe care vrei să le arăţi colegilor, dar mai ales şefului. Să ştii că undeva în jur de unsprezece mintea ta va vibra la noile sarcini venite pe mail de la conducere, sarcini pe care le-ai prevăzut şi ai deja câteva idei despre cum le vei rezolva, surprinzandu-i pe toţi. Să bifezi tot ce ţi-ai propus pe ziua respectivă şi să-ţi stabileşti pentru mâine targeturi mai ridicate şi  să pleci acasă cu gândul că mâine vei fi mai bun, pentru că faci ceea ce-ţi place.

Continue reading Cu câtă bucurie te duci la job?