Author: Nina

Sa scriem despre lucrurile bune

Sa nu scriem de bine ca sa nu zica lumea ca facem reclama. Daca toti ar gandi asa, am afla tot ce se poate despre lucrile negative si nimic din ceea ce ar trebui de fapt sa stim.

Daca ceva nu-i bun, toata lumea incearca sa atraga atentia asupra lui. Nimic rau pana aici, evident daca nu se exagereaza in sensul acesta. Dar daca un lucru e bun, suntem multumiti de el si chiar ne place? Atunci ce facem? Nimic.

Daca eu, de exemplu, am un robot Philips de doi ani de zile. Il tin in bucatarie pe blat si il folosesc zilnic (ba un shake, ba o ceapa taiata, o salata, o maslina) si el ma ajuta la propriu sa-mi fac treaba intr-un timp super-scurt, sunt foarte multumita de el pentru ca face si coca si in plus, ce-i cel mai important pentru mine, se curata extrem de usor. Sunt foarte multumita de el dar  nu va spun asta.

Continue reading Sa scriem despre lucrurile bune

Somnul de după-amiază

Să mă fi picat cu ceară şi n-aş fi dormit la prânz, copil fiind. Nici eu şi nici prietenii mei de la vremea aceea. Aveam o energie fix după masa de prânz ceva de speriat. Cred că n-am dormit la prânz în toată copilăria mai mult de 30 de zile şi astea cu greu, pentru că nu aveam încotro. Nu includ aici zilele de grădinită când de voie de nevoie stăteam cu ochii închişi şi făra voia mea adormeam.

Fetele mele sunt acum la fel. La gradiniţă dormeau la prânz, numai când le lua somnul pe neaşteptate, nu din proprie iniţiativă. Acum, de patru ani de când sunt la şcoală, nu vor să doarmă la prânz şi pace. Numai uneori, în vacanţele petrecute la ţară, la bunici, se întâmplă să adoarmă.

Odată cu trecerea timpului însă, chestia asta cu dormitul după-amiază îţi devine din ce în ce mai dragă, şi ajungi undeva în jur de 40 de ani să-ţi doreşti foarte mult ca imediat după masă de prânz să-ţi poţi face somnul de frumuseţe. 😀

Continue reading Somnul de după-amiază

Balul bobocilor

Pe masură ce trece timpul, amintirile se înmulţesc. Pe măsură ce se înmulţesc cele mai vechi tind să se piardă sau în cel mai bun caz să rămână undeva într-un colţ permanent de memorie. De aceea uneori e bine să ne amintim de câte-o întâmplare din asta, care nu are legatură cu nimic, dar care la momentul producerii ei a avut un efect foarte puternic asupra noastra, a celor care erau de faţă, dacă şi acum, după circa 15 ani, amintirea asta ne strâneşte hohote de râs. Să vă spun:

Era în toamna anului 1989 şi pentru că eram clasa a unsprezecea ne revenea nouă deosebita placere de a organiza balul bobocilor în liceul Economic din Târgovişte. O, ce bucurie pe băieţii din clasa noastră, trei la numar. 😀 Am mers din clasă în clasă şi am făcut preselecţia pentru fete, luând în calcul strict criteriul frumuseţe. Mare greşeală.

În ziua balului, când noi juriul, cam ştiam pe cine vrem să alegem miss (oare nu-i aşa la orice concurs de frumuseţe?), preferata noastră a apărut la concurs, încălţată cu cei mai urati pantofi posibili, cu care totuşi poate ar mai fi avut o şansă la coroana, dacă încălţările ar fi fost măcar curate. Dar nu, tot colbul străzii şi noroiul ploilor trecute, pentru că nu căzuse picătură de curând, era pe botforii ei. 🙁

Continue reading Balul bobocilor

Friday again

  • Iubesc saptamanile scurte. Ca asta. 🙂
  • Ieri am realizat ce oameni minunati am in jurul meu. De fapt stiam asta, ca doar nu-s chiar asa ignoranta, dar ieri mi-am reamintit ca ma pot baza pe ei no matter what.
  • Fetele sunt inca in vacanta si se bucura din plin de asta. 🙂
  • Nu va mai plangeti de vremea de afara, asta-i primavara adevarata in care purtam trenci si pantofi, spre deosebire de anii in care treceam direct de la cizme la papuci. 😀
  • Am impodobit fatada casei cu flori si arata bestial, dar pentru a o vedea ar trebui sa-mi faceti o vizita.
  • Citesc Europolis de Jean Bart, sper sa o termin in weekendul asta si sa va scriu despre ea.

Continue reading Friday again

Nu renunţa că-i dreptul tău

Dacă la nivel macro (economie mondială, naţională, etc.) suntem într-o nebuloasă totală, la nivel micro ( familie, casă) mă bucur de fiecare reuşită.

De exemplu, acum ceva vreme, mai exact acum 6 luni ne-am luat un aspirator nou, şmecher, cu spălare şi cu tot felul de funcţii inutile pentru o casă de oameni normali. Dar de, aşa suntem noi, dacă se poate unul mai bun, de ce nu. Total greşit, dar învăţăm din greşeli, nu-i asa?

Ei bine, în a 5 zi de când am luat aspiratorul ăsta nou, l-am dus la service. Mai bine zis, soţul l-a dus, că el avea un fix cu spălarea şi a observat că minunea de aspirator nu spăla cum trebuie. După circa o săptămână l-am luat acasă şi a funcţionat cum trebuie vreo lună, după care din nou la service, de data asta cu altă problemă care s-a rezolvat şi ea în 10 zile.  Toate bune şi frumoase până pe 03 martie, când maşinăria a cedat din nou. De data asta i-a murit motorul, aşa că seviceul a comandat motor nou pentru el. Mda, numai că motorul nu vine aşa uşor şi  mai veneau şi  sărbătorile.

Continue reading Nu renunţa că-i dreptul tău

Back to work

Mda, noi ăştia mai bătrâni ne revenim mai greu din beţie, aşa că mi-am luat o zi în plus din concediu pentru a nu mă prezenta la muncă franjuri.

Acum că am scăpat şi de grija sărbătorilor, putem să ne concentrăm pe lucrurile neimportante, cum ar fi seviciul şi achitarea facturilor restante. 🙁

Azi m-am îmbrăcat frumos şi am venit cu mare chef de ciocnit ultimele ouă cu colegii. Nu râdeţi, că şi voi aveţi ouă. Nici nu vreau să mă gândesc la câte chestii am de rezolvat. Am citit undeva că lucrurile pe care nu le poţi face azi, e bine să le laşi, nu pe maine,  ci pe poimâine, că poate nu mai e nevoie să le faci deloc. 😀 Glumesc. Pe jumătate doar.

Continue reading Back to work