E cineva care să nu fi fost măcar odată în excursiile cu colegii organizate în scoală? Doamne, ce bucurie era pe mine de fiecare dată când se ivea ocazia asta. Deşi mă plimbam şi cu ai mei prin tot felul de locuri, deşi mă lăsau, fară excepţie, în toate excursiile în care vroiam să merg, totuşi, de fiecare dată, înainte de plecare într-o excursie, aveam insomnii. 😀
Zilele trecute au venit fetele şi ne-au anunţat că ele se duc în excursie pe 12 mai şi că au nevoie de 20 lei ca să achite. M-am uitat nedumerită la ele şi le-am întrebat dacă ele au cerut cuiva voie pentru a merge în excursia asta. Hmm, nici vorbă. Fetele s-au înscris pe lista cu excursionişti, fără să ceară voie (ştiu că de obicei le lăsăm, dar asta nu-i o scuză).
Au venit desigur şi explicaţiile lor: “Ne-am bazat pe banii noştri şi ştiam că voi ne lăsaţi.” Hahah, hai să vă spun cam cum stă treaba cu “banii noştri”. Au ele un plic cu 100 de lei, pe care îl ţin de rezervă. Iniţial, banii aia au fost puşi acolo din alocaţia lor, dar de atunci şi până acum s-au cheltuit de mii de ori. De exemplu dacă trebuie să meargă la ziua unui prieten şi sunt anunţate din scurt, au banii ăia să poata lua repede cadouri. Dacă se cheltuiesc, atunci tati îi completează, şi de fiecare dată ele au plicul cu suta, cu care ne mai şantajează câteodată la cumparaturi când vor ceva şi eu nu-s de acord. Îmi spun să le iau, că-mi restituie ele banii din plicul lor. 😀
