Author: Nina

Fata in roz

In drumul de dimineata spre serviciu vad tot felul de ciudatenii (asa le consider eu, dar s-ar putea ca eu sa fiu ciudata). Nu stiu daca v-am spus dar eu ma uit la oameni pe strada. Poate din cauza ca fiind singura in masina ma plictisesc si de aceea ma uit in jur si vad oameni. Uneori, cand traficul imi permite, ii si studiez.

De exemplu, tipul brunetel cu tricou verde tuborg sta in statie la 36 si in loc sa se uite dupa tramvai,  se uita la picioarele proaspat epilate ale tipei in roz. Roz bombon. Maxim. Bentita roz, clama roz, colier roz, cercei roz, tricou roz, fustita roz, sandale roz. A, si oja roz.

Un singur lucru era rosu, rosu aprins. Rucsacul. Acesta din urma era un rucsac de munte echipat cu de toate. Avea pana si sac de dormit. De unde eu am dedus ca fata pleca pe munte. De fapt,  daca ma luam dupa tinuta, pleca la mare. Sau poate doar ducea rucsacul cuiva. Sau…s-a facut verde si-am plecat.

Ne certăm pentru gelul cremos

Ziua de lucru stoarce toată vlaga din femeie, iar femeia sunt eu. Vin de la birou sperând să găsesc acasă liniştea şi armonia care să-mi încarce bateriile. De cele mai multe ori chiar aşa este, dar nu şi azi.

La intrare tronează două ghiozdane pline cu cărti, al căror loc nu-i nici pe departe holul. Anticipând urmarea începe să mi se ridice tensiunea şi–mi strig copiii. Ce linişte, ce armonie? Se aude de sus un ţipăt înfundat şi un glas uşor nazal care strigă: „Mamiii, Iulia nu mă lasă să fac baie, intră peste mine.” Aha, deci  am nimerit la ora de baie, decalată de fete, cu de la ele putere, cu trei-patru ore.  Ma bucur într-un fel, căci mă gândesc că de obicei după baie sunt liniştite şi îşi iau câte o carte cu care îşi petrec seara. Ţipetele se înteţesc însă: „Iulia, dă-mi gelul de duş şi pleacă de aici.” „ Mami, Sonia nu mă lasă să o spăl eu pe spate.” „Pleacăăăăă!

Închid ochii şi îmi imaginez o insulă însorită, cu palmieri şi şezlonguri, mare şi valuri…

Continue reading Ne certăm pentru gelul cremos

Premiul

Desi inca in putere, femeia nu se descurca cu tehnologia, ca de altfel majoritatea celor din generatia ei.  Acum, daca tot i-a venit feciorul de la oras, la rugat pe acesta sa-i reporneasca telefonul (uitase codul PIN 😀 ). Odata pornita, masinaria si-a afisat toate mesajele necitite. Pintre ele era  unu buclucas gen, “nr. dumeavoastra de telefon a fost extras si validat castigator in campania desfasurata de KISS FM si COSMOTE. Va rugam, ca pentru a stabili detaliile legate de  inmanarea premiului de 5000 euro + un telefon Nokia N97, sa ne contactati  la numarul de telefon 0769708724”

Initial s-au gandit ca e teapa, ca sunt multi sarlatani care incearca sa speculeze credulitatea (inca nu zic “prostia”) oamenilor, dar totusi s-au gandit sa sune la numarul de telefon sa vada ce se intampla. Pentru operatiunea asta au apelat la fata proprietarei telefonului, ca vezi doamne, ea avea mai multa carte. 😀

Fata, desi sceptica, le-a facut pe plac si a sunat. La celalalt capat al firului i-a raspuns o voce blonda cu ” Buna ziua, departamentul comunicare Kiss Fm, cu ce va putem ajuta?”

Continue reading Premiul

Scurte de vineri

  • Mâine-mi duc fetele la ţară la bunici, intenţionez să le las acolo câteva săptamâni. De luni voi începe să mă plâng, că deja mi-e dor de ele.  🙁
  • Aseară m-am văzut câteva ore cu nişte oameni dragi, pe majoritatea dintre ei i-am cunoscut prin intermediul blogului. Old staff, ca să zic aşa.
  • România nu are şanse să scape în următorii 20 de ani de “capitalismul de cumetrie” indiferent cine şi cum ar veni la putere. Numai de-ar mai rezista ţara asta încă două decenii. 🙁
  • Azi se împlineşte un an de când mi-am spart nasul, bine că mi-a trecut, am însă acum două vânătăi frumos colorate la şold. De la o cazătură, va rog nu întrebaţi. 😀
  • Ieri fetele au fost într-o călătorie ciudată cu atutobuzul două staţii. Adică au refuzat maşina (eu mergeam singură in spark, în spatele autobuzului). Li s-a părut foarte interesant. 😀

Sursa foto

fotbal + vuvuzele = love

Acest cuvânt atât de des auzit acum, pun pariu pe ce vreţi voi că acum o săptămână vă era necunoscut.

Pe mine m-a deranjat mai întâi zgomotul şi apoi vuvuzelele. Iniţial nu ştiam de ce, pentru că mie de obicei mi se zbârleşte pielea (de emoţie) atunci când sunt într-o sală de sport sau pe un stadion şi aud aclamaţiile spectatorilor. Îmi amintesc acum de strigătele publicului la atletism, de exemplu, atunci când un sportiv reuşeşte să treacă peste ştacheta ridicată la o înălţime peste care nimeni n-a mai trecut vreodată. Se simte atunci ceva euforic în aer şi chiar dacă sportivul care reuşeşte performanţa, nu-i preferatul tău, nu se poate să nu-l admiri.

Să ne întoarcem însă la vuvuzele. E clar că şi în domeniul ăsta (al susţinerii favoriţilor) se încearcă trecerea la alt nivel. N-am nimic împotriva evoluţiei, numai că de data asta trecerea a fost prea bruscă. Prea bruscă pentru urechile mele (şi nu numai) care sunt la mii de km distanţă de locul faptei. Nici nu  vreau să-mi pun problema despre cum suportă cei de la faţa locului zgomotul. Ne gândeam ieri că probabil, la fiecare vuvuzea se vinde şi o pereche de căşti sau dopuri de urechi. 😀

Continue reading fotbal + vuvuzele = love

De ieri mănânc cu socoteală

Gata, am terminat-o cu mâncarea. Cu mâncarea nesănatoasă desigur, gen tocăniţă cu cartofi şi încă trei legume cu şuncă tăranească afumata şi dreasă cu smântână  sau macaroane cu brânză şi stafide scufundate în vişinată. Gata.

Dumincă dimineaţă îmi spălam maşina în faţa curtii.  Apropo, aţi văzut ce au păţit ăştia doi? Au fost cu maşina la râu să şi-o spele şi le-a luat apa maşina, ba erau să nu mai scape nici ei.

Revenind, îmi spălam maşina cu sârg, apă şi şampon special. Merita sărăcuţa, că au trecut câteva luni bune de la ultima îmbăiere. Cum de obicei când spăl maşina ma fac ca porcu mă murdăresc, am luat de la Sorin din şifonier nişte bermude care-mi veneau bufant şi-un tricou lălăi. Doar nu era să-mi murdăresc hainele mele pentru atâta lucru. 😀

Continue reading De ieri mănânc cu socoteală

La Toy Story 3 in trei

Ieri, dupa o binemeritata baie in piscina gomflabila din curte, mi-am luat mandrele si la invitatia fetelor de la Hotcity si Forum Film (cei care aduc filmele Disney in Romania) am plecat la Afi sa vedem in premiera Toy Story 3, povestea jucariilor care prind viata si vorbesc, se indragostesc, se cearta si se ajuta. Eu nu sunt fun desene animate, dar nu pot spune acelasi lucru despre copiii mei, care au primit invitatia cu mare bucurie si abia au asteptat sa ajunga la locul distractiei, mai ales ca acolo le asteptau Buzz si Woody, doi dintre eroii productiei, veniti special de peste mari si tari.

Am fost  mai intai la un magazin de jucarii de unde am cumparat jucarii pe care cu mare drag le-am daruit pentru campania “O jucarie pentru un zambet“. Stiti ca exista copii care n-au avut niciodata o jucarie a lor? Toy Story si revista The One desfasoara pe tot parcursul lunii iunie aceasta campanie, in care fiecare copil poate dona din jucariile pe care le are acasa. In fiecare Cinema City din tara exista in perioada asta standuri de colectare a jucariilor.

Odata ajunse la zona Toy Story din cadrul Afi Palace Cotroceni, Sonia si Iulia au vrut (ca orice copii) sa dea mana cu personajele si sa-si faca fotografii cu ele.

Continue reading La Toy Story 3 in trei

Mami…am terminat clasa a IV-a

Miercuri au facut toata dupamiaza cumparaturi impreuna cu doamna invatatoare. Joi au avut banchetul de sfarsit de clasa a IV-a, cu muzica, dans, glume si pareri de rau. Deja pareri de rau.  Si sunt asa de mici daca ma intrebati pe mine.

Le-am intrebat daca pot veni la banchet si eu si mi-au raspuns ca parintii nu sunt invitati, banchetele sunt pentru elevi, nu pentru parinti. Cred ca au drepatate, nu-mi amintesc sa fi venit mama cu mine la niciun banchet sau seara distractiva, ca asa se numeau pe vremea mea. 😀 A fost atata tevatura pe ele, cu ce sa se imbrace la banchet, ce pantofi sa-si ia (nu aveau oricum decat o singura varianta), cum sa-si faca parul, etc. Pana la urma le-am multumit pe amandoua si au fost incantate de tinutele lor. 🙂

Ieri au avut si serbarea de sfarsit de an cu spectacol si inmanarea premiilor. Copiii talentati din scoala au sustinut in fata noastra un spectacol de doua ore intr-un soare insuportabil. La nici 200m de scoala, primaria detine un club cu o sala mare de spectacole care sta in cea mai mare parte a timpului goala. Cat de greu ar fi fost sa permita desfasurarea serbarii asteia in sala? Insa nu-i acuz de nimic, s-ar putea ca, conducerea scolii sa nu gandeasca asa departe si sa tina, din traditie, premierea in curtea scolii.

Continue reading Mami…am terminat clasa a IV-a