Deşi toate magazinele în care am intrat azi (de fapt a fost unul singur) au afişate încă preţurile vechi, s-ar putea ca celelalte să fi fost mai vigilente şi să fi făcut deja modificările. Ca să vă daţi seama dacă preţurile au fost mărite artificial ar trebui să ştiţi că preţul de la raft (adica cu TVA inclus) nu trebuie să crească decât cu 4.2%.
Să luam un exemplu simplu:
O maşină de prăjit pâine era ieri 100 lei +TVA adica 119 lei la raft.
Când am ajuns aseară acasă, aveam pe masa din curte un teanc de pliante de la Cora, Real, Metro, Selgros… Le aruncase peste poarta un om. De fapt cred că a aruncat la noi, tot ce mai avea în sac, pentru că erau mai multe oferte de acelaşi fel, ma rog, nerelevant.
Cum stăteam eu aşa, cu piciarele sprijinite la orizontală pe un alt scaun şi uitându-mă prin ofertele alea, îmi luminează intelectul o idee. Îi zic soţului: “pentru că avem frigiderul gol, deşi la noi abia vinerea e zi de cumpărături, hai mergem la Metro să mai luam una alta acum când încă nu-s preţurile mărite, că tot banii aştia o sa-i avem si vineri.”. Cum, daca-i musai, soţul merge cu plăcere, am mai pregetat doar până au înscris paraguayenii (aşa se scrie?) ultimul gol din penalty, am luat o sacoşă mare şi-am plecat, gândindu-mă desigur la aglomeraţia pe care o voi găsi în magazin.
Îmi imaginam că tot micul intreprinzator, care se aprovizionează de la Metro, este acum în drum spre casele de marcat, împingând la cărucioare pline de marfă, pentru care să plăteasca un TVA de doar 19%, urmând a le vinde apoi cu 24% taxă, iar diferenţa de TVA, deşi va trebui să o dea la stat (ok, ştiu că până la urmă la stat ajunge praful de pe tobă) va putea măcar să se folosească de banii ăia o periada de timp, până le-o veni scadenţa.
Gigel (să-i spunem aşa pentru ca Dorel nu are carnet) merge zilnic cu maşina personală la serviciu. Maşina nu-i nici veche, nu-i nici nouă, nu-i nici BMW, nu-i nici Logan, nu-i nici neagră, nu-i nici albă…decentă.
Ieri Gigel a oprit ca de fiecare dată la gogoşerie să-şi ia micul dejun, gandindu-se că peste câteva zile, odată cu creşterea TVA-ului, îi va creşte şi gogoaşa. Pardon, preţul gogoşii. Având mintea ocupată cu astfel de gânduri, omul nostru n-a mai închis maşina, oricum, în afară de faţa casetofonului nu aveau ce să-i fure din ea, în scurtul timp în care avea să lipsească.
După ce gogoşile au fost tăvălite prin praful alb şi dulce şi apoi ambalate în punga ce avea să-i înnebunească cu mirosul emanat pe colegii de muncă ai lui Gigel, acesta se îndreapta fluierând a pagubă spre maşină.
Dimineaţă, exact ca azi, doar că personajele erau altele atunci. Se asemanau totuşi foarte mult cu tinerii de azi. Începea bacu’ la Economic în Târgovişte şi în toate celelalte licee din ţară. Prima zi, prima probă, examen oral la română.
Eram împreună cu colegii de clasă. Copii destul de bine pregătiţi şi suficient de stresaţi, încât să facem glume seci şi caterincă fără feedback.
Sala în care avea loc examinarea era la capătul holului mare. La ora nouă fix primii 4 elevi au intrat în clasă şi noi ceilalţi, mai norocoşi pentru că nu eram la începutul listei, am apucat să vedem catedra plina de pateuri, prăjituri şi suc (dădusem câte 50 lei în banii de azi) şi feţele statice şi inexpresive ale celor 3 profesori din comisie. Nu ne-au impresionat, poate şi pentru că mai era mult până ne venea rândul.
Pentru că nu am avut timp să termin articolul despre echipele calificate în optimile Cupei Mondiale din Africa de Sud, adica prefer să urmaresc meciurile decât să scriu, vă spun doar că au mai ramas în luptă pe lângă cele mentionate aici: Olanda, Japonia, Paraguay, Slovacia, Brazilia, Portugalia, Spania şi Chile.
Dacă mă întrebaţi pe mine, acum începe cu adevarat CM, însă eu aş fi făcut şi aici un fel de grupe, mă rog…cine-s eu să vin cu propuneri. 🙁
Vă doresc un weekend frumos, făra ploaie! Ia uite ce gătesc eu azi 🙂
Acum o săptămâna am dus fetele la ţară bunici. Bucurie mare, că acolo cam fac ce vor ele, însă dorul de părinţi (adica de mami şi de tati) le apucă mai repede decât ar fi cazul, aşa că trebuie stabilit cu ele de la început cât urmează să stea acolo, când venim să le luăm sau să le vizităm şi tot aşa. Prima revedere urma sa fie peste doua saptamâni dar sa vedeţi…
În bagajele lor şi-au făcut loc multe rochiţe, fustiţe,tricouri cu mânecă scurtă, pantaloni scurţi şi cam atât, ca era vară atunci când au plecat. Le-am pus şi câte un trening şi câte-o pereche de blugi, dar cine să se gândească că prima săptămână de stat la bunici va fi una de toamnă veritabilă, cu ploi şi vreme rece, cu vânt şi copaci rupţi.
Aşa că, vreau nu vreau, mă duc mâine să le mai duc haine groase. Logic că de luni va veni vara adevărată şi nici nu se vor atinge de ele, dar poţi să rişti? Sorin zice că-i doar un pretext, că vreau eu neapărat să le văd şi nu vreau să recunosc. 🙁
Continue reading Merg să le duc haine sau e doar un pretext?
Asa cum probabil stiti, imi place fotbalul. Iar cum un Campionat Mondial se intampla din 4 in 4 ani, e cazul ca atunci cand este sa-l urmarim. Am trecut peste supararea ca ai nostri nu-s acolo si m-am uitat la meciuri. La majoritatea. Cum nu cred ca esti un adevarat microbist daca tii pentru tine parerile pe care ti le-ai format, zic sa vi le spun si voua, iar daca sunteti fete si nu va intereseaza ce vreau sa spun, mergeti aici si invatati sa gatiti ceva bun. 🙂
Revenind la fotbal, iata echipele care-au intrat in optimi si de ce cred eu ca ele-s mai cu mot:
Grupa A
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu de ceva vreme sunt şi-n căruţă şi-n teleguţă. Adică şi angajat şi angajator, în acelaşi timp, la două firme diferite.
Cazul I
Ce măsuri a luat firma la care lucrez vis-a-vis de mine în ultimele 6 luni: Continue reading Un schimb echitabil
Trebuie să fiţi de acord cu mine, că azi e zi de numărat bani şi făcut copii. 🙂
Dar nu, noi am plecat, ca în fiecare zi spre serviciu, ne facem treaba cum ştim noi mai bine şi încercăm să nu ne gândim cât de bine ar fi fost dacă eram acum într-o cabană ascunsă undeva în munţi, împreună cu câţiva prieteni.
Să te trezeşti la ce ora vrei, să mănânci omletă cu şuncă şi mărar la micul dejun, să-ţi bei cafeaua pe verandă urmărind ploaia, să citeşti ceva în timp ce bucătarul grupului pregateşte prânzul, să-ţi pregăteşti undiţele pentru momentul în care ploaia se va opri şi veţi încerca să prindeţi câţiva peşti, în râul din spatele cabanei, pentru grătarul de diseară.
Hai că am luat-o razna, îmi trebuie urgent, dacă nu concediu, măcar ceva de mâncare. 🙁
