Author: Nina

Dove striga adunarea

Ce face o femeie cu toane in orele de pranz, cand copiii dorm si sotul face bazine? Da, stiu, ar trebui ca ea sa-si faca somnul de frumusete. Si chiar asta face de obicei, numai ca azi e o situatie speciala, in care a gasit ceva mult mai bun de facut, dar tot strans legat de frumusete, cum altfel. 🙂

Incepand cu ora 12 Dove organizeaza azi  o conferinta despre frumusete pe facebook. Ce bine ca s-a inventat facebook-ul asta, ma gandesc ca daca ne chema undeva, intr-o sala de conferinta traditioanala, multe dintre noi n-ar fi putut ajunge, asa ca acum nu aveti nicio scuza sa fiti prezente in sala virtuala in care au loc discutiile, adica aici. Se intelege ca sunteti toate invitate, ca ne vom da cu parerea despre frumusete adevarata, feminitate  si ingrijirea pielii si vom face cunostinta cu moderatoarele de azi Alice Nastase si Catalina Coca, doua dintre ambasadoarele Dove .

Cum nu le stiti? Alice Nastase, redactor sef  la revista Tango (aha, parca o stiti acum)  si autoarea mai multor carti ce au ca element principal femeia, spune legat de campania Dove:

Continue reading Dove striga adunarea

Concediu

Stiu ca azi ati mers majoritatea dintre voi la serviciu si mai stiu si cata tragere de inima aveti sa faceti asta, asa ca pentru incurajare va spun ca-s departe de civilizatie, acolo unde intenetul nu merge decat daca vrea el si unde apele cresc si scad dupa cum le dicteaza mama natura, nu autoritatile.

Ma gandesc sa mai raman cateva zile. Tantarii isi fac de cap, dacriticele sunt departe de a mai fi o prioritate si vara nu vrea sa-si intre in drepturi. Dar noi facem exact ce vrem, dansam, cantam, ascultam muzica, ne plimbam, ne bronzam, mancam, ne uitam la filme si ne bucuram ca a castigat Spania camionatul. 🙂

Când ai gătit prima dată?

La ce vârstă?

Nu te întreb când ai făcut cartofi prăjiţi sau ouă ochiuri, deşi şi asta poate fi desul de complicat, dar nu. Vreau să spun o mâncare adevărată, ai curăţat un dovlecel, o ceapă,  un morcov, o ciupercă şi mai mai ştiu eu ce şi le-ai gătit.

La mine s-a întâmplat prin clasa a VII-a, când mi-a lăsat mama instructiuni pe o hârtie si ingrdientele într-un castron mare. De atunci şi până când am putut să spun că-s bună la  bucătărie, au mai trecut vreo 15 ani. 🙁

Continue reading Când ai gătit prima dată?

Vreau trening cu România

Nu eu. Aş vrea ca asta să-şi dorească un copil. Ba nu, toţi copiii din ţara asta.

În drumul meu spre serviciu trec dimineaţa pe lângă stadionul Lia Manoliu şi văd deseori  sportivi (nu fotbalişti)  îmbrăcaţi în treninguri albastru cu alb pe spatele cărora scrie cu litere mari ROMÂNIA. Şi sunt aşa frumoşi…

Era o vreme când să ai un trening din ăsta (pe care să nu-l fi plătit) era visul oricărei fetiţe din gaşca noastră de pe stradă. Cu toatele am fi vrut să ajungem la Olimpiadă sau măcar la un concurs internaţional unde să purtăm treningul României. Pentru asta ne antrenam chiar şi în curtea grădiniţei pe iarbă şi făceam tot felul de flick flack-uri, şpagate şi sărituri ciudate, căzând şi încercând din nou, gândindu-ne că poate, dacă suntem foarte bune, vom ajunge să avem şi noi trening ca cel al Danielei Silivaş. Dacă nu ştiti cine a fost Daniela Silivaş, înseamnă că ori sunteţi foarte tineri ori nu sunteţi români, deşi asta n-ar trebui să fie o scuză.   🙁

Continue reading Vreau trening cu România

Nu vă duceţi la ei, ramâneţi la noi

Oare de ce companiile (nu neaparat cele de telefonie mobila despre care e vorba azi) nu-şi apreciază clienţii până în momentul în care aceştia sunt, în 90% din cazuri, pierduţi.

Soţul meu are un abonament la Vodafone  de prin 2004. La început era foarte avantajos, vorbea de rupea şi plătea în jur de 50-60 lei/luna. În ultimul timp însă, facturile nu vin mai jos de 200 lei şi nu vorbeşte în niciun caz de 4 ori mai mult ca înainte.

A incercat de vreo trei ori să discute cu Vodafone şi să încerce să-şi schimbe abonamentul cu unul mai avantajos dar i s-a răspuns de fiecare dată că ăsta e abonamentul pe care el şi l-a ales şi că nu poate decât să-şi mai ia un  alt abonament şi să le folosească concomitent, dar asta ar fi însemnat nu mai ştiu ce bălării, că până la urmă n-a făcut nimic şi a mers în continuare cu facturi gigant (pentru noi) . 😀

Continue reading Nu vă duceţi la ei, ramâneţi la noi

A fost o vreme…

…când puteau face lucrurile altfel.

Martha privea cu ochii pe jumătate închişi la perechea ce se dezmierda zgomotos la masa din stânga ei. Copiii ăştia îi aminteau de vremea când venise prima dată în local. Îmbrăcată aproape ca o femeie de stradă, îl târâse aici pe Stephan, fără ca măcar să bănuiască cum aveau să evolueze lucrurile între ei.

Continue reading A fost o vreme…

1/3 dintr-un an stăm acasă

Adica 104 zile dintr-un an ne odihnim (weekendurile,  zic). Dacă adăugăm şi concediile, se face fix o treime.  Vorbesc de norocoşii care nu merg la job sâmbăta şi duminica.

Când văd cifrele prezentate aşa, mi se pare că muncim prea puţin. Sau altfel spus, ne odihnim destul. Atunci, de ce naiba ne plângem că iar e luni, iar trebuie să suportăm o săptămână de lucru, suntem obositi, etc.? Cred că facem asta deoarece nu ne mai place împărţeala asta cu 5 zile la muncă, două libere şi concediu când nu pleacă alt coleg. 😀

Ar putea astea, să le zicem 125 de zile, să fie împărţite în alt fel, astfel  încât noi să fim mulţumiţi? Ia să vedem!

Continue reading 1/3 dintr-un an stăm acasă

Noi şi horoscopul

Ca să stabilim de la început, cred că horoscopul este ceva vital, de care depinde în totalitate viitorul tău (şi al meu, desigur) sau cel puţin ziua ce urmează şi nu poţi pleca dimineaţa din casa până Neti nu-ţi spune exact ce vei face azi. Asta e valabil fix până termină de spus ce se va întâmpla azi cu cei din zodia ta. Cu toţi. Apoi, ca prin minune şi fără nicio avetizare ţi se sterge din minte, tot ce ţi-a prezis la horoscop, protevista. Tot.  De unde cu un minut înainte nici nu puteai să-ţi închipui ziua fără să-ţi ştii horoscopul, acum poţi pleca liniştit la treburi, că oricum ce-a fi să se întâmple, se va întâmpla. Am luat exemplul cu Neti nu întâmplător, dacă aş fi zis Urania, trebuia aprofundat subiectul. 😀

Azi dimineaţă luam un consistent mic dejun (format dintr-un sandviş cu pâine neagră cu seminţe, gresată cu  câteva picături de ulei de măsline, cu brânză, roşie, suncă…) alături de soţ, care soţ o aude de undeva din depărtare pe Neti Sandu spunând horoscopul. O aud şi eu şi ascult ce-mi spune. M-am străduit să ţin minte, ca să vă zic şi vouă, că poate v-a scăpat informaţia, însă atât am putut reţine: “scorpionii vor avea parte de voie bună, se vor întâlni cu oameni dragi şi vor petrece”. 🙂

Moment în care Sorin îmi spune că mie în fiecare zi îmi prezic ăştia că mă distrez, că-mi merge bine, că mă vad cu prietenii, că-mi ies afacerile şi că nu-i corect, că lui (la gemeni) nu-i spune niciodată aşa, el află mereu că trebuie să muncească, să se străduiască şi să mai încerce, că poate-i iese. 😀

Continue reading Noi şi horoscopul

Party de ziua justiţiei

Mâine este oficial ziua justiţiei în România. Adică, aşa ştiam eu, că-i în prima duminică a lunii iulie, acum, cum nu mai e nimic sigur pe aici, s-ar putea ca şi asta să se fi schimbat, dar să nu ne cramponăm de atâta lucru.

Altceva vreau să spun. Probabil că-i undeva vreo petrecere, ceva, cu ocazia evenimentului, petrecere la care neparăt ar trebui invitaţi toţi cei care au avut sau vor avea de-a face cu justiţia. Ar trebui să fie acolo mare aglomeraţie, pentru că dacă pâna acum nu te-ai bagat în seamă cu justiţia, aproape că nu exişti ca persoană publică. Cel puţin aşa-i la noi.

Aşadar, cine credeţi că ar trebui invitat la o petrecere de genul ăsta? Haide-ţi să vă spun eu câţiva: Continue reading Party de ziua justiţiei

Ce mai fac fetele şi-o melodie de moment

  • Nu v-am mai spus nimic de fetele mele  (Iulia si Sonia) în ultimul timp pentru că-s la bunici.

Eu vorbesc cu ele zilnic, dimineaţa şi  seara. Plus urgenţele. Urgenţele însemnând încă 5 telefoane, cel puţin, în fiecare zi, apeluri de genul: mami, noi facem tort; mami, Iulia s-a zgâriat; mami, m-am certat cu Mara (verişoara lor); mami, am cunoscut-o pe Alina; mami, n-o mai găsim pe mamaie. 😀

Mie mi-e dor de ele de nu mai pot, plus că-i casa pustie, plus că-i uşa de la camera lor deschisă şi dimineaţa când văd paturile goale, mă trece un fior, plus că-i curăţenie în casă.  Şi linişte. Naşpa. Continue reading Ce mai fac fetele şi-o melodie de moment