Echipa 1914 #letsdoitro raporteaza

25 septembrie 2010 a inceput devreme, mai devreme de 5.30, cand ar fi trebuit sa sune ceasul. Am facut rapid  cafea, sandvisuri, am spalat ceva fructe si am verificat sacii si manusile. Erau toate in rucsac. Ne-am echipat si noi (da, a mers si Sorin) iar la 6.40 ieseam din casa. George ma sunase deja si imi spusese ca s-a trezit tarziu si va ajunge direct la locul de intalnire, sa nu-l mai asteptam. La prima oprire am luat-o pe  Carmen. Era fresh. Ne-a spus totusi trista ca Oana, un alt membru al echipei noastre de 10 oameni, nu poate veni. Nu a gasit cu cine sa-si lase micutii care sunt totusi mult prea mici pentru a ne insoti. O cunosc pe Oana si stiu cat de trista trebuie sa fi fost ieri pentru ca nu a fost cu noi acolo. Nu-i nimic!

La 7.20 eram la Afi Palas, la locul de intalnire. Echipa s-a intregit cu Ioana, Beti, Cristian, Sabina si Ortansa. Este ca am avut echipa beton? Le cer tuturor de pe acum scuze pentru ca am scris postul asta si pentru ca voi publica poze cu ei. Convenisem sa nu facem asta, ca n-am fost acolo ca sa ne laudam apoi pe bloguri, dar credeti-ma ca nu pot sa tac asa cum nu tac nici cei care striga sus si tare ce fericiti sunt ei ca n-au facut mnimic in 25 septembrie. Uitati-va la poze si recunoasteti ca cel putin daca nu va parem fericiti, se vede macar ca suntem mandri. 

Continui. Am facut inventarul materialelor si am stabilit ca ne mai trebuie cate ceva. O vizita scurta la super-market si se rezolva si problema asta. Ploaia care a inceput nu ne-au dat niciun fel de emotie asa ca a renuntat si s-a oprit.  Am urcat in masini si am plecat spre Bragadiru sa facem inregistrarea. Urma sa curatam padurea de langa Draganesti Vlasca in zona parcarii, unde masinile opresc si calatorii se usureaza la iarba verde, iar Bragadiru ne era in drum.

Continue reading Echipa 1914 #letsdoitro raporteaza

Hearing birds fly

Acum două săptămâni am primit frumoasa veste că sunt una dintre cele trei câştigătoare ale concursului legat de motivul pentru care călătorim, organizat de Lumea mare şi Books- Express.

Premiul consta în alegerea unei cărţi de pe site. Cum eu sunt fascinată de Mongolia încă de pe vremea când jucam Păcălici, alegerea nu a fost aşa de grea.

Aseară când am ajuns acasă, am văzut că-mi sosise cartea. Am văzut în timp ce începusem să mă schimb de haine. Fără cămaşă şi cu pantalonii desfăcuţi la curea am desfăcut  pachetul primit. Am luat cartea în mână şi m-am aşezat, exact aşa cum eram, pe pat. Am citit.

Continue reading Hearing birds fly

Când banii din portofel nu mai sunt de-ajuns

De câte ori merg cu tramvaiul am câte-o revelaţie. Norocul meu (şi-al celor din jur) este că merg rar, altfel nu ştiu, zău,  ce idei bizare mi-ar mai fi venit.

Ca orice om care se ştie urmărit cu conştiinţă civica m-am dus să-mi iau bilet pentru transport. Constat că am în portofel doar 15 lei şi mă întristez brusc. Nori grei  şi gânduri negre s-au abătut asupra mea. Vorba lu’ Cabral: “viaţa e greu”.

Nici nu ştiu cum am ajuns în tramvai, vă spun, eram morcovită rău: ” Cum mă să am doar 15 lei la mine, cum…” E, şi acum vine revelaţia. Stai frate că am mult mai mult, ia să vedem şi o iau de la picioare:

Continue reading Când banii din portofel nu mai sunt de-ajuns

Sunt părinte

Simţi uneori că orice ai face nu-i destul pentru copilul tău. Încerci ca părinte să le oferi tot ce-i mai bun, tot ce crezi tu că trebuie să aibă pentru a deveni, peste ani,  Oameni.

Multitudinea asta de eforturi se cheamă educaţie, care educaţie nu depinde totuşi numai de tine. Am scris despre costurile educaţiei pentru suntparinte.ro aici. Poate acum sunteţi prea tineri, dar într-o zi veţi avea copii şi ne vom întâlni pe acolo. 😀

P.S.  Aveţi bonus o poză mică şi recentă cu mine şi fetele. Tunse.

Vreau înapoi timpul meu pentru citit

Am 5 cărţi începute, dintre care două de specialitate. Una de fotografie şi una de vânzări. Pentru că altfel nu se poate. Celelalte trei sunt beletristică curată. Una e în dormitor, o citesc înainte de culcare, una e în living, o citesc în timpul liber şi una e în geantă,  o citesc când aştept pe cineva nu tocmai parolist sau când traficul e extrem de aglomerat. 😀

Dacă reuşesc să termin una dintre ele, o alta îi ia locul şi astfel în mod constant am cel puţin 4 cărţi începute.

O să spuneţi că-i un talmeş balmeş în capul meu, dar nu-i aşa. Pur şi simplu, citind tot timpul în acelasi loc o carte, actiunea se continua de fiecare data exact de acolo de unde a rămas. Personajele din fiecare carte ramân la locul lor, în povestea lor.

Continue reading Vreau înapoi timpul meu pentru citit

Va fi o săptămână excelentă

Văd zilele astea în jurul meu euforie. Sau încerc să nu văd altceva. 😀

Sâmbătă dimineaţa m-am uitat la ştiri cinci minute şi deja mă încărcasem cu energie negativă cât pentru o lună. Am închis urgent televizorul şi m-am concentrat pe lucruri care-mi fac plăcere. Mi-am revenit mai repede decât mă aşteptam.

Nu ştiu cum vă simţiţi voi, dar eu mă simt minunat. Nu s-a întâmplat nimic deosebit în ultimul timp care să-mi justifice starea asta de bine şi asta mă bucură cu atât mai mult. Trebuie totuşi să existe o explicatie…poate că totul e deosebit.

Mă bucur că a venit toamna, mă bucur ca a început şcoala, mă bucur că suntem sănătoşi (ok, mai scârţâie pe ici pe colo câte ceva, da’ asta “e de le ei”). Mă simt ca unul care a găsit un trifoi cu opt foi. Da, cu 8. 🙂

Continue reading Va fi o săptămână excelentă

Tu ce gândeşti când cineva te ajută?

Am ajuns să trăim vremuri în care credem că în spatele oricărei acţiuni binevoitoare din partea cuiva stă un interes.
Zilele trecute eram la şcoală şi aşteptam să-mi iau fetele. Mi-am amintit că a doua zi trebuie să le cumpar flaute şi am intrat în vorbă cu bibliotecarea scolii, cu scopul de a mă lămuri ce model de instrument trebuie să iau. Eu sunt expertă în gafe de genul: cumpăr exact ce nu trebuie şi mai iau şi două. 😀
Discuţia a început timid deoarece nu mi se părea tocmai prietenoasă doamna bibliotecară, dar pe parcurs mi-am dat seama că-i o femeie extrem de comunicativă, care chiar m-a invitat în bibliotecă să-mi arate ce model trebuie luat, mi-a explicat că cei din clasele mici folosesc alt tip de flaut (e mult spus flaut, dar mi-e mai uşor să zic aşa) cu doar trei sunete, pe când cei mari (aici intra Sonia si Iulia 🙂 ) cântă cu un instrument cu 8 sunete. Îmi arată ambele modele şi îmi spune că ar fi bine, pentru a nu face nici-o confuzie, să iau cu mine un flaut de la dumneaei  şi să merg cu el la magazin pentru a nu greşi.

În loc să mă bucur de toată această bunăvoinţă venită din partea ei, în capul meu era doar “oare doamna asta se aşteaptă să-i dau ceva, o atenţie, pentru că m-a lămurit în priviinţa instrumentului, ba chiar îmi lasă câteva zile un flaut ca să ştiu ce tre’ să cumpăr?”
Asta nu-i bine deloc, nu cred că-i  o gândire sănătoasă din partea mea.

Salvarea mea a venit din faptul că m-am pus în locul ei şi m-am gândit ce-aş face eu dacă aş avea posibilitatea să ajut un om care-mi cere nişte informaţii. Mi-am dat seama că aş fi procedat şi eu exact la fel şi pentru nimic în lume n-aş fi vrut ca cineva să considere că am făcut asta pentru ceva în schimb.
Vorbele cu care s-a încheiat conversaţia noastra au venit să susţină ultimele mele gânduri. Doamna mi-a spus că nu-i nicio problemă dacă aduc flautul în câteva zile înapoi, îl pot lăsa la doamna secretară dacă nu-i ea în şcoală şi mi-a urat spor la învaţătură pentru copii cu o voce care mi-a amintit de vocea bunicii atunci când ne povăţuia de bine.

Continue reading Tu ce gândeşti când cineva te ajută?

Scurte

  • N-am murit, dar sunt băgată în bisnis până-n gât;
  • Iulia zice că are o profesoară de sport neutru – “pe bune mami, e doamnă, adică femeie, dar arată ca un bărbat. Deci, cred că e neutru. ” 😀
  • Ieri am intrat pentru prima dată în viaţa într-un magazin plin cu instrumente muzicale. Mi-a placut. Am şi cumpărat două flaute. Deh, şcoală nouă, obiceiuri noi. 🙂
  • Am promis cuiva că voi scrie un articol despre costurile ascunse ale educaţiei, n-am uitat, dar mai am câteva acte de adunat la dosar, dacă pot să spun aşa. 🙁
  • Mai ştiţi pozele de la deschiderea anului şcolar? Sonia s-a mai tuns o dată de atunci. N-a vrut să-şi strângă părul când mergea la şcoală, aşa că a ales varianta scurt. N-am poze, nu săriţi.

Când nu ştim să facem nimic, dar vrem bani mulţi

Ramona are 20 de ani şi refuza orice job plătit sub 1000 lei. Nu o interesează altceva decât să câştige mai mult de 1000 lei/lună. Nu merge la interviuri să laude ce ştie ea să facă sau să afle ce-i necesar să ştie pentru a face faţă postului, ci merge pentru a vedea ce salariu se oferă.

Dacă pentru un om cu familie şi responsabilităti  (nevastă casnică şi rată la bancă)  suma asta este derizorie, pentru Ramona n-ar trebui să se pună problema aşa.  Ea locuieşte cu părinţii şi nu trebuie deocamdată să contribuie cu nimic la cheltuieli. Acum ar fi momentul ca ea să profite şi să înveţe, chiar dacă asta înseamnă să accepte o slujbă  unde poate căpăta experienţă pentru un viitor job pe bani frumoşi. Acum e perioada în care poţi alege să faci ce-ţi place. Îţi este la îndemână să accepţi un salariu de junior şi să înveţi cât mai multe dintr-un domeniu care-ţi place. Ştiu că sunt  tineri care fac asta, dar sunt ingrijorator de mulţi care nu gândesc aşa. Ei vor salariu mare şi dacă se poate să nu se streseze prea tare.

Ţin minte că pe vremuri îmi plăcea atat de mult să lucrez în publicitate, încât aş fi vrut să lucrez într-o agenţie ca deschizător- închizător de uşi. Gratis. Doar ca să cunosc lumea din domeniu, să vad cum se desfăsoară o campanie cap-coadă, să fur de la cei cu experienţă…  N-aş fi făcut acelaşi lucru într-o fabrică de conserve. Pentru că nu-mi plac conservele făcute în fabrici. Nu se comapară cu cele făcute în casă. 😀

Continue reading Când nu ştim să facem nimic, dar vrem bani mulţi