Author: Nina

Există o soluţie

Fetiţa asta, spre deosebire de ceilalţi copii din clasă, era taciturnă (se poate spune asta despre un copil?), neprietenoasă şi încăpăţânată, uneori de-a dreptul rea. Copilul nu fusese mereu aşa, starea ei s-a schimbat în clasa a treia când parinţii, îngrijoraţi de faptul că se joacă prea mult la calculator, i-au interzis să-l mai folosească. 

Ştiau de pericolele de pe net din auzite, că nu erau ei cei mai bine informaţi, dar nu erau nici nişte ignoranţi. Raluca s-a închis atunci în ea, s-a depărtat de prieteni şi nu a mai răspuns la stimulii de socializare veniţi din toate părţile la vârsta asta. Dacă mergeau în parc ea nu se juca cu ceilalţi copii. Pe foştii ei prieteni de la bloc nu îi mai găsea deloc interesanţi. Cu colegii de şcoala nu mai găsea subiecte comune de discuţie şi orice sarcină şcolară pe care trebuiau să o rezolve în echipă aproape că-i era imposibil de realizat. Parinţii nu mai ştiau ce să-i facă, iar profesorii, deşi au încercat pe mai multe căi, n-au reuşit încă să o facă pe Raluca să fie copilul vesel şi comunicativ care era odată.

Cam în starea asta era Raluca în prima zi de şcoală anul acesta, când a făcut cunoştinţă , forţată de împrejurări, cu copilul Iulia. “Copilul Iulia” e una din fetiţele mele, precizarea asta o fac pentru cei rătăciţi pe aici care au ajuns cu cititul postului la paragraful ăsta şi vor să înţeleagă şi continuarea.

Continue reading Există o soluţie

M-am născut de Halloween

Atunci când graniţa dintre lumea asta şi cea de dincolo se slăbeşte, sunt alungate spriritele rele şi sunt chemate cele bune. Îmi place să cred că sunt un spirit bun venit pe lume in noaptea de Halloween si întrupat într-o femeie cu toane. 😀

În rest, o femeie obişnuită care a primit de ziua ei multe cadouri şi urări de la oameni dragi şi care a făcut pentru ocazia asta un delicios tort diplomat, pe care vi-l arăt un pic mai târziu şi din care vă servesc cu plăcere dacă treceţi azi pe la mine.

Mulţumesc frumos tuturor celor care mi-au transmis felicitări şi va multumesc şi vouă celor care treceţi azi pe aici!

Continue reading M-am născut de Halloween

Tema

Mă sună Sonia:

-Mami, nu ştiu să fac exerciţiul doi la română.

Eu: De ce? Ce nu ştii?

Ea: Păi, mi se dă un fragment din Bubico şi eu trebuie să transcriu partea care mi s-a părut cea mai comică.

Eu: Aşa, şi?

Continue reading Tema

Vreau un părinte responsabil

 Ei, dragii mamei, vă amintiţi când v-am spus săptămana trecută că o să mai vorbim noi despre programul acela magic pentru control parental pe net? Ei bine, am avut dreptate. Am multe să vă povestesc. Trăsnăi, desigur. N-am să le spun pe toate azi, că n-o fi sfârşitul lumii zilele astea şi ne-om auzi şi săptămâna viitoare pe subiect. 😀 

Dacă nu aţi observat până acum, vă atrag eu azi atenţia asupra banerului mic din dreapta pe care scrie “Sunt un părinte grijuliu” şi cu care mă mândresc de numa, numa. Pentru că-i mare lucru să-ţi faci copiii să înţeleagă că-i foarte important să nu umble de capul lor pe internet.  Ale mele par să fi înţeles asta, din moment ce niciuna nu mai vrea să deschidă alt calculator din casa (mai sunt vreo două), doar cel cu magic desktop instalat. Deocamdată pot accesa doar dexonline din program, n-am avut timp să caut site-uri sigure la care să le permit accesul, dar nici nu s-au arătat dornice de mai mult.  Am zis deocamdată. Ele încă nu s-au plictisit de joculeţele preinstalate, cu ajutorul cărora se joacă…de-a şcoala. Adică ele sunt profesoarele şi joculeţele alea le ajută să-i înveţe pe cei mici. Ce să vă spun, se cred deştepte foc. 

Bine, iniţial a fost un chin să ajungem la o înţelegere, că ele ar fi avut treabă la computer fix în acelaşi timp.  Până la urmă am ajuns la un compromis, ca de obicei. Ele folosesc computerul pe rând, eu fac gogoşi în fiecare marţi şi acum sper că lucrurile s-au cam aranjat. Acasă. Pentru că la şcoală e altă poveste. La şcoală fiecare copil îşi povesteşte experienţa legată de computer şi net. Dacă i-aţi vedea cum vorbesc despre jocuri, procesoare şi plăci video puternice, viteza de internet şi rutere wi-fi deştepte… Ehe, e  greu să fii părinte. 

Continue reading Vreau un părinte responsabil

Cafea, AMR 4 zile

Sunt dependenta de cafea. N-as fi crezut. Abia ieri mi-am dat seama ca nu-i de gluma si i-am inteles, pastrand proportiile desigur, pe cei care vor sa se lase de fumat sau si mai grav, de droguri. 

Am venit ieri dimineata la job (da exact, jobul ala la care mai am de mers doar 4 zile, care de acum is aproape 3) ca o floricica, cu gandul sa beau o cafea mare si neagra, indulcita ca un ceai si daca se poate cu mult lapte. Numai ca odata ajunsa in firma constat ca toata lumea-i nervoasa si bautorii de ceai sunt mistocari. Adica se apucasera de o cateinca nebuna la adresa noastra a bautorilor de cafea. Pentru ca nu era cafea. Nici picatura. Nimic. Nada. Se terminase de vineri si inca nu sosise persoana care se ocupa cu aprovizionarea in firma. Nasol.

Nevoia mea de cafea, alimentata si de glumele fara perdea la adresa starii in care ma prezentam (a se citi adormita, reticenta, nesuferita, rea, ciufuta, etc.) s-a manifestat foarte noasol. Ma minunam si eu de ce stare puteam sa am doar din cauza ca nu aveam cafea. Ar fi fost simplu sa merg la primul chiosc si sa-mi iau o cafea, dar nu-mi place orice pisoarca si Starbucks-ul era departe. 😀

Continue reading Cafea, AMR 4 zile

O duminică perfectă

Aş putea trăi liniştită 100 de ani într-un loc care să aibă vremea tot timpul anului, exact cum a fost ieri în Bucureşti. Deocamdată însă ne bucurăm de maxim zece zile din astea într-un an, aşa că ar fi indicat să mă bucur cât pot de astea. Zis şi făcut. Ieri dimineaţă am plecat cu copii, căţel şi purcel la sărbătoarea recoltei sau zilele toamnei sau cum s-o fi chemat evenimentul ce a avut loc zilele astea în parcul Naţional. Ne-am întâlnit aici cu încă doua familii de prieteni şi în timp ce copiii se jucau supravegheaţi de taţi , mamele au căscat gura pe la tarabe, care fie vorba între noi, erau pline cu bunătăţi de toamnă, de la magiun de prune şi zacuscă de ghebe, până la plăcinte maramureşene  gătite la faţa locului. Vă spun, o nebunie.

După ce ne-am facut plinul aici, am plecat mai departe să aprofundăm cumva tradiţiile astea, către muzeul satului, unde ne-am chinuit un pic să găsim loc de parcare, pentru că era acolo toată lumea luminată.

Pentru cei care nu ştiu, intrarea la muzeul satului este 6 lei pentru adulţi şi 3 lei pentru elevi şi studenti. Mi se pare un preţ corect, pe care merita să-l plătesti ca să-ţi petreci câtevaore  între casele ţărăneşti, să asişti la ceva spectacole populare, să vezi de aproape ii româneşti adevărate,  de care eu sunt îndrăgostită.

Continue reading O duminică perfectă

Sunt un părinte grijuliu- I

Într-o lume perfectă cuvintele de mai jos  ar avea probabil mai puţină însemnătate, dar cum suntem cu toţii departe de a trăi înconjuraţi de perfecţiune, ascultaţi cu luare aminte ceea ce urmeaza să vă spun: dragi părinţi, există o cale prin care ne putem face viaţa dacă nu mai frumoasă atunci cu siguranţă mai liniştită.

Oricare dintre voi s-a gândit probabil, şi n-a făcut-o doar o dată, la faptul că odrasla sa va afla de pe internet, la nici 8 ani împliniţi, ce-i ala joint şi care-i diferenţa dintre el şi o tigară oarecare. Da, am dat exemplul ăsta pentru că adevărul despre cum venim pe lume, copiii de vârsta asta îl ştiu de mult şi n-au avut nevoie de computer ca să-l afle, a fost de ajuns să meargă la grădiniţă. Să revenim. Părintele-i îngrijorat. Nu ştie cum să-şi apere juniorul de toate măgariile de pe net, îngrijorare ce-l va ţine cel puţin până la vârsta la care ăstia mici vor inventa ei înşişi tera-internetul sau mai ştiu eu ce. Ei bine, în categoria asta mă încadrez şi eu. La părinţi.

Acum vreo lună am auzit de existenţa lui, a softului pentru copii Magic Desktop. Nu mai ţin minte dacă nu cumva mi-au spus chiar copilele mele de el. Ceva de genul “mami, e super, trebuie să-l avem şi noi!” sau “Stefania îl are de ceva timp şi se laudă peste tot cu asta, noi de ce nu avem?”.  Mi s-a părut o chestie misto ca şi concept, dar n-am insistat să aflu amănunte pentru că nu înţelegeam de ce şi-l doreau copiii, dacă softul acela urma să le restricţioneze accesul la anumite pagini şi fisiere din computer sau de pe net.

Continue reading Sunt un părinte grijuliu- I