O domniţă cu sânge fierbinte îmi plasează o leapşă cu schepsis, cum că tre’ să spun lumii întregi cum vreau eu să arate contraceptivul ideal. Nu râde pe sub mustăţi cu satisfacţie, că-ţi va veni şi ţie rândul. E leapşă, s-a înţeles?!
Ca să nu vă spun din prima ce şi cum mi-ar plăcea mie, m-am gândit să vorbesc cu baba Tudosia (da, ştiu, nici mie nu-mi place numele ăsta, dar ea e cea nai bătrână persoană pe care o cunosc) , despre ce însemna contracepţia pe vremea ei, adică acum vreo 70 de ani. Bătrâna mi-a spus atât: “Contra ce, maică?” N-am insistat. Poate am pus eu problema greşit, nu cred că exista cuvântul contracepţie pe vremea aia. Tudosia are 12 copii. 🙂
Am vrut totuşi să aflu, de la o doamna trecută bine de a doua tinereţe, cum se fereau doamnele din generaţia ei de sarcinile nedorite. Am stat de vorbă cu doamna Rodica, o femeie la vreo 65 ani, pe care o cunosc de-un car de vreme şi pe care o ştiu mai slobodă la gură. Când m-a auzit că vreau să ştiu de contracepţie ( ea ştia despre ce-i vorba, e fan televizor) i-au sclipit ochii în cap. Mi-a povestit (pe larg, se înţelege) despre cât de inventive erau femeile pe vremea ei. Ele beau ierburi făcute de moaşa satului sau înghiţeau capsule de oaie atunci când răul era deja făcut. A suportat totul cu stoicism şi zice că-i creştea inima când îşi vedea bărbatul mulţumit. O întreb dacă şi ea era mulţumită. “Şi eu, şi eu, bată-te norocul, păi tu crezi că numai de dragul lui treceam eu prin foc şi pară? Păcat numa’ că Gelu al meu şi-a urcat de-o vreme sculele în pod că acum n-aş mai fi avut nevoie de nicio contracepţie.” Dar cum v-ar fi plăcut, doamana Rodica, să fie contraceptivul ideal?” Stă o clipă pe gânduri şi îmi spune. ” Numai să fi existat, atât aş fi vrut.”
Din ciclul “ţara piere şi baba se piaptănă” vom vorbi azi despre burete. 😀