Pledoarie pentru rochie

Am strâns în decursul anilor vreo 10-15 rochițe frumoase și lejere pe care le port pe rând, în fiecare zi de prin mai-iunie până în august-septembrie. În perioada asta nu îmbrac o rochie de mai mult de 5 ori, dacă ținem cont că mai am și vreo 5 fuste pe care le combin cu cămăși și bluze.

Pe toată perioada verii nu mă îmbrac niciodată, dar absolut niciodată, în blugi. Am o pereche de pantaloni de in și vreo două perechi de pantaloni scurți pe care îi îmbrac în general în weekend.

Nu înțeleg de ce să alegi să te încorsetezi în niște blugi care de obicei îți sunt mici, să pui pe tine un tricou cu elastan de care să tragi toata ziua în jos și să iesi așa îmbrăcată în arșița verii. De ce? Nu mai ești la grădiniță să-ți ridice colegul fusta, nici măcar vântul nu va îndrăzni așa ceva, nu ai picioare urâte, sunt așa doar în capul tau, nu ești grasă sau dacă ești se vedea mai abitir asta prin blugi, nu există că ești neepilată, asta se întâmpla în secolul trecut, acum ai atâtea instrumente care te ajută la epilat încît durează toata treaba maxim 3 minute.

Continue reading Pledoarie pentru rochie

Acel text amuzant

L.E. Până la urma a ieși lung și oarecum erotic. 😀

Doamne, dacă am făcut  prostii în viața mea, ei bine, asta a fost una dintre ele. Cine naiba m-a pus să vă spun că treț sa citiți aici ceva haios? Uof…

Și totuși pentru că nu pot râde la nesfârșit de mine dar nici de lumea de pe stradă nu mă pot lua, am zis să vă spun o întâmplare cu un alt membru al familiei mele, unul de departe și destul de bătran azi ca să mai apuce el să citească bloguri și să mă cotrazică. Așadar am liber la înflorituri, ba chiar vă rog să-mi spuneți pe unde mai puteam exagera câte ceva.

Dacă până acum n-ai zambit, vezi-ți azi de treaba ta și vino aici mâine când comentariile la acest post vor fi fără excepție de aprecire și eventual de râs. 😀

Continue reading Acel text amuzant

Urmează un text amuzant

Citesc multe bloguri în care autorii scriu texte frumoase și haioase în fiecare zi, așa că m-am hotărât: mâine voi scrie un text  amuzant. Atât de amuzant încât veți râde cu lacrimi, vi se vor înroși obrajii, veți da cu pumnul în tastatură și apoi veți lăsa aici un comentariu la fel de fain ca articolul pe care tocmai urmează să-l citiți. Mâine.

Bine, n-am idee despre ce voi scrie, dar pornesc, clar, de la faptul că trebuie să fie haios. Dacă alții pot zilnic, e musai să pot și eu măcar o dată într-un an să vă fac să zâmbiți. Va fi atât de haios că mie deja îmi vine să râd. Știu, vouă n-o să vi se pară din prima haios pentru că la glume tre’ să râzi la sfârșit ca să poți spune că ți-a plăcut, nu să te prinzi de poantă la început și să ți se pară răsuflată toată treaba. Așa și cu articolul ăsta de mâine, la sfârșit veți râde, nu la început, pentru că vreau să vă mențin mintea limpede și să vă știu focusați pe idee.

Bun, cred că va începe așa: era odată.. nu frate, nu merge cu era odată că pe astea sigur le știți, tre’ să scriu ceva original, ceva ce nu s-a mai scris și totuși să fie spumos ca paharul de bere proaspătă, de caterinca, cum îi place omului să citească atunci când își petrece câteva minute pe un blog și vrea să se destindă, să uite că un client tocmai i-a anulat o comandă și el tre’ să-și anunțe șeful….hai că ne depărtam de la subiect.

Continue reading Urmează un text amuzant

Tabăra de studiu

După ce am ratat cu succes Olimpiada Greacă, care anul acesta a avut loc la Simeria și unde foarte mulți dintre colegii fetelor s-au dus, vinerea asta domnișoarele mele pleacă în tabară. Bine, bine, o sa spuneți, dar nu s-a încheiat încă anul școlar…Nu-i nimic, aceasta nu-i o tabară obișnuită, e o tabără unde copiii, pe lângă faptul că se vor relaxa, vor studia plantele și natura într-un loc minunat, alături de doamna dirigintă care nu întâmplător e și doamna lor de botanică.

Așadar, de vineri până marți, toți copiii clasei a V-a a liceului Waldorf vor fi la Râșnov, în tabară. Pe lângă studiu, vor face drumeții și vizite la obiectivele turistice din zonă, vor învăța să fie mai responsabili și să aibă grijă de lucrurile lor, se vor distra, juca și vor lega mai strâns prieteniile deja existente între ei.

Ce să vă zic, fetele abia așteaptă plecarea asta, e prima tabără în care merg, și-au făcut liste cu ce trebuie să-și ia la ele, sper să le și respecte. Listele.  Desigur, voi încerca să fiu cu ochii pe bagaje și să am grijă să nu le lipsească nimic important, dar știți cum e, până nu uităm ceva nu ne lăsăm. 😀

Continue reading Tabăra de studiu

SkirtBike 2011 sau cum m-am îndrăgostit de-o bicicletă

Ziua de ieri a început mai devreme decât  altă duminică. După o dimineață în care am dat gata rapid treburile de pe lângă casă, am stabilit cu soțul meu traseul pe care aveam să-l urmăm, eu cu mașina și el pe bicicletă, de la noi din Republica până pe Povernei 25 unde ne așteptau cu flori și biciclete frumoase, doi băieți drăguți,  săritori și știutori care în doi timpi și trei mișcări au umplut cutea de la Biciclop (linkul duce exact la modelul cu am fost eu ieri și de care sunt azi îndragostită de-a binelea) cu bicle care mai de care mai cool și mai ușor de manevrat, pentru tote gusturile, înălțimile și abilitățile.

Ca sa nu ziceți că vă aburesc eu cu vorbe, vă invit să urmăriți filmulețul următor, care începe în curtea Biciclop și se termină la Gradina Verona, acolo unde am băut nu una, ci două limonade, pentru că meritam. 😀

Continue reading SkirtBike 2011 sau cum m-am îndrăgostit de-o bicicletă

Flori, fructe, fete…

Ca în fiecare an, am reușit și în 2011 să avem pe cei doi metri pătrați de pământ din curte, o mulțime de flori și fructe. Iată câteva:

P.S. Ne vedem după amiază la SkirtBike și dacă nu erați convinse încă, uite de ce trebuie să nu lipsiți. 🙂

Mesaj pentru sfârșitul de an școlar

Foarte multă lume ajunge aici din google căutând , “texte de sfârșit de gimnaziu”, “discurs de sfârșit de an școlar”  “mesaje de sfârșit de an pentru diriginte” și variațiuni pe tema asta, ajungând la articolul ăsta care nu-i ajută deloc. 🙁 Acum, mă gândesc, dacă ei cresc traficul pe toane, cred că merită să găsească aici ceva mai mult decât nimic și zic să le dau o idee de mesaj pe care bineînțeles fiecare să-l adapteze la situația lui. Să vedem ce iese!

Mesaj de sfârșit de an școlar de la profesor/diriginte/director către elevi

Dragi elevi,

Continue reading Mesaj pentru sfârșitul de an școlar

Bicla mea arată chic

Ieri am meșterit la o hăinuță frumoasă pentru coșul de la bicicletă. Imediat ce am legat-o cu fundițe de ghidon a început ploaia. Ăsta-i semn de înavuțire, cred. Sper, de fapt!

Într-o zi am să vă învăț cum se face, deocamdată eu îs invățăcelul. Dar mi-a ieșit foarte frumos și cred eu că-mi va fi și utilă. De fiecare dată când mergeam cu bicicleta și avean ceva în coș zdrăngănea de numa. Acum tot ce-i acolo, fie că-i o umbrela sau un aparat foto,  stă pe moale și nu zdrăngăne de fel.

Continue reading Bicla mea arată chic

Cele mai haioase poze cu fetele mele

Datează de pe vremea când ele nu depășiseră 6 ani, pentru că acum sunt mari și fițoase, nu m-ar mai lăsa să le fotografiez în situații din astea jenante. Așa se caracterizează ele privind pozele de mai jos, pe care, subliniez, nu am acordul lor să le pun pe net. E chiar prima dată când fac asta și sper să fie și ultima, că n-am de gând să le fac prea tare de râs pe aici. 😀

Nici acum n-as fi facut-o daca Claudiu n-ar fi chemat lumea la concurs. Premiul este un album foto cu tot cu coperta. 😀

Gânduri răvășite

Am gândurile împrăștiate și mărgelele la gât. Am mâinile date cu cremă și cafeaua nebăută. O riglă zace uitată într-un colț al biroului. Oare există și o lume a ei?

Săptămâna a început fără ca eu să pot lua startul odată cu ea și am aflat, în felul ăsta, că lumea se mișcă și fără mine, iar gândurile răvășite nu mă ajută deloc. Cu toate astea, astăzi e o zi foarte importantă pentru mine, așa cum ar trebui să fie toate zilele din viața noastră. Așa aiurită cum mă simt, astăzi  am facut un lucru de care-s tare mândră și pe care cu multă bucurie sper că îl voi duce la bun sfârșit. E un lucru simplu, ba chiar e și micuț, dar e departe de a fi neimportant. Repet, pentru mine.

Hai că scriind  mi se face ordine în minte și am senzația că  încep încet, încet să mă regrupez. Serios vă zic, mă simțeam ca și cum capul îmi era într-o parte, corpul în alta, iar mâinile și picioarele căutau ceva. Acum că degetele se mișcă grațios pe taste , picioarele s-au așezat comod unul deasupra celuilalt, ochii încep să mi se limpezească și mintea să cugete. Nu știu de la ce m-am simțit așa, parcă fără început și făr sfârșit, important e că scriind despre asta, senzația de împrăștiere trece și mă adun bucată cu bucată.

Continue reading Gânduri răvășite