Author: Nina

Articol vechi

Scriem câteodată ceva mișto, apreciat chiar și de către cititorii noștri, dar din păcate cu viața scurtă de o zi, maxim două.  Dacă textul are noroc (nu și autorul)  este preluat apoi de un binevoitor și trimis pe mailuri în cel puțin doua corporații, de unde ajunge la mailurile de yahoo ale unor prieteni și în câteva zile, în cel mai nefericit caz săptămâni, îl primește pe mail chiar autorul și de aici în colo îl putem considera text popular.

Pentru că mie nu mi s-a întâmplat niciodată  așa ceva, zic să readuc eu în atenția voastră un articol mai vechi care mie (la vremea aia și cititorilor) mi-a plăcut foarte mult.

Ok, n-am gasit nimic, dar rămâneți pe fază, încă mai caut. 😀

Continue reading Articol vechi

De ce au mărfurile din malluri vânzare

Ieri am fost la piață la Delfinului să iau roșii, castraveți, chestii, trestii. Acolo m-am întâlnit cu o vecină care lua pentru fetița ei, un pic mai mare față de Iulia și Sonia, o pereche de pantaloni din ăia șalvari făcuți din vascoza cu floricele. Ne-am salutat, am schimbat două vorbe și fiecare și-a văzut de cumpărăturile ei.

Azi vine Sonia la mine și-mi spune că Irina, prietena ei,  are niște pantaloni noi, foarte mișto, cu floricele,  luați de mama ei de la mall. Să vă mai spun că asta mică zice că vrea și ea pantaloni din aia, dar nu-i vrea de oriunde, îi vrea tot de la mall? QED 🙁

Cutia

Aș putea trăi fără nici-o problemă toată viața într-o climă ca cea de zilele astea. Să stai în curte și să nu-ți fie nici cald nici frig, să mergi pe stradă și vântul să-ți adie ușor prin plete, să asculți ploaia uneori (nu prea des), să iasă soarele și să-ți zâmbească doar din când în când, asta-i tot ce-mi pot dori în materie de vreme. Am avut mult de lucru zilele astea și parcă nu toate au mers cum aș fi vrut, dar vremii n-am ce să-i reproșez.  Ea a fost de partea noastră.

Asta a fost introducerea, ajung imediat și la cutie, urmează cuprinsul.

Vineri după amiază am fost la Cora să facem niște cumpăraturi de sfârșit de săptămânp. Printre altele, domnul Costea și-a cumparat și-un stick, card de memorie sau ceva (nu știu exact la ce le folosește, dar mereu îl văd că-și cumpără chestii din astea), o chestie mică de tot, dar ambalat într-o cutie mare, din aia cu blocaj pe care ți-l scoate cu măiestrie doamna de la casă.

Continue reading Cutia

Bagajul pentru mare

Nu, noi nu plecăm acum, dar pentru că-i vremea concediilor și eu sunt genul de om care cu două zile înainte de a pleca undeva mă ocup de genți, aș vrea să reduc cât mai mult timpul ăsta cu făcutul bagajului (deși are și el farmecul lui) și mai ales, aș vrea să nu mai uit nimic acasă atunci când plecăm în concediu.

Puțini sunt cei care au terminat școlile, lucrează și totuși pot spune că vacanța lor de vară e de-o lună. Noi ăstia, prostimea, avem maxim timp și bani de două saptamani la mare și pentru asta avem nevoie de următoarele, dacă să zicem că suntem o familie cu doi adulți și doi copii:

  • 2 genti, care pot fi un troller și-un rucsac mai mare. Faci maxim 5 minute până le aduci din pod sau le scoți din debara. 😀

Continue reading Bagajul pentru mare

Dacă aș avea o aromă…

Fata avea ochii în culoarea cerului senin de iarnă și părul castaniu lung până la umeri, foarte mătăsos. Însă nu astea îl atrăgeau la ea. Mai erau fete cu părul castaniu și mătăsos, dar ea avea ceva ce îl învăluia inexplicabil de câte ori i se afla în preajmă. Băiatul suferise mult, mai mult decât putea un adolescent îndura. Nu era orgolios, dar de prea multe ori se lăsase călcat în picioare de ea. Chiar dacă el nu avea o problemă cu asta, prietenii  începuseră să râdă de el și să-l convingă să mai vadă și alte fete. Era adevărat, erau frumoase și celelalte, dar lui îi plăcea ea. Iubea cu pasiune până și aerul din jurul ei, mai bine zis iubea mai ales aerul din jurul ei. Inițial a crezut că-i un parfum cu mosc și santal pe care ea îl folosește și care l-a înnebunit, dar știa din surse sigure că fata nu folosea nicio licoare frumos mirositoare.

În sala de clasă stătea în spatele ei și când fata își întorcea (rar ce-i drept) privirea spre el, băiatul se îmbujora. Nu era un băiat banal. Ba din contra, era cel mai drăguț băiat din clasă. Fata recunoștea asta în fața prietenelor ei, dar nu se simțea deloc atrasă de el. Nu ar fi vrut însă să-l rănească deloc, pentru că era prietenul ei cel mai bun. Jucau împreună tenis, îl ajuta să-și pregătească echipamentul atunci când echipa liceului avea meci cu cei de la mate-fizica și țineau amândoi cu U. Craiova. În afară de asta însă, când era vorba de dragoste, ea visa la un Făt Frumos din alt liceu, care nu prea-i dădea atenție. Băiatul nostru știa asta și nu se lămurea dacă să se bucure sau să-i pară rău pentru ea. Și mai era și mirosul acela parcă de iasomie care o învăluia.

Anii au trecut, viața i-a dus depate unul de celălalt și fiecare are acum familia lui. Fata n-a avut nicio șansă cu Făt Frumosul de la alt liceu, iar eroul povestirii noastre a uitat-o și el curând. Pentru că așa-i în tenis.

Continue reading Dacă aș avea o aromă…

Am trimis deja primii bani

Sunt încă sub influența zecilor de răspunsuri la solicitarea mea de ieri. Încă nu mi-am revenit din șoc, eu ceream doar 250 lei pentru a scapa un om dintr-o situatie disperata de moment. Am primit în schimb foarte multe reacții, și când spun reacții mă refer la fapte concrete. Aș putea scrie despre fiecare în parte, însă nu vreau nici să mă laud eu cu faptele lor, nici să se creadă că ei au făcut-o pentru publicitate. Important e că lumea s-a mobilizat și azi i-am trimis deja Valentinei 500 lei:

Mai am în bancă înca 150 lei pentru ea, mulțumesc Mihai, Mihaela Macovei și Alexandru Cuibari (nu va știu, și-aș fi vrut să vă cunosc măcar virtual) , iar acum câteva minute am primit un OP în valoare de 500 de lei de la Mihai Brehar, primul care a acceptat oferta lui Cristi Manafu. Și mai sunt promisiuni. Andrei s-a întâlnit deja cu ea.

Continue reading Am trimis deja primii bani

Pentru că putem

Alo, Timisoara, se aude acolo la voi?

Există o fată în orașul ăsta frumos al vostru, pe nume Valentina. O fată ce a renunțat la slujba de grefier la tribunalul din oraș, pentru a putea avea grijă de fetița ei de 4 ani. Acum a înscris-o pe cea mică la grădiniță și ea lucrează la o cantina în apropierea casei, unde câstigă 800 lei/lună. Luna asta a fost rugată să-și ia concediu și a primit doar 200 lei. Numai chiria locuinței în care stă cu fetița este de 500lei/lună și, deși încearcă să meargă în weekenduri să servească pe la nunți pentru a câștiga un ban în plus, timp în care își lasă fetița cu o vecină mai în vârstă, luna asta Valentina nu a reușit să-și plătească chiria, iar vineri pe 01.07.2011 va fi evacuată cu copilul în stradă.

Știu, sunt multe cazuri de genul ăsta și nu putem să-i ajutăm pe toți, dar ăsta e cazul meu pentru că  ea e o fată muncitoare care are tăria de a nu cere nimic. De aceea ne revine nouă sarcina de a o ajuta. Săptămana trecută și eu și Ioana (care a scris mai pe larg de caz aici) am primit un SMS de la prietena cea mai buna a Valentinei care ne spunea așa:

”Buna! Sunt colega  cu Valentina de la Timisoara careia dvs i-ati trimis pachet, fac apel la dvs pentru a o ajuta cu totii. Luna aceasta nu a reusit  din cei 800 lei pe care ii cistiga  sa acopere costul chiriei, iar peste citeva zile risca sa doarma pe strada cu fetita. Daca puteti sa o ajutati, orice suma e binevenita, trebuie sa stringem mina de la mina 500 lei sa o putem ajuta. Va multumesc!”

Continue reading Pentru că putem

Hai să vă zic ce fac

Hmm, au fost câteva zile de vreme excelentă, nici cald nici frig, exact așa cum aș vrea să fie acolo unde trăiesc. Ok, îmi place și plaja însorită dar asta doar în concedii nu în zilele în care eu am de lucru de dimineața până seara. Prefer ca atunci când fac o pauză de la lucru să ies afară și să pot respira, nu să fiu obligată să stau tot în aer condiționat. 🙁

Pentru că au trecut câteva luni bune de când mi-am mutat biroul vis-a-vis de casa în care locuiesc, adică în aceeași curte, și deși mi-am stabilit un program 8-16 în fiecare zi de luni pâna vineri, nu v-am spus niciodată așa mai pe larg cu ce ne ocupăm noi.

Cititorii vechi de toane știu probabil că avem un atelier de croitorie cu 10 mașini de cusut și 5 angajate, unde încercăm să facem față cu succes comenzilor venite din partea clienților, comenzi care nu-s deloc rochii de seară sau fustițe colorate, deși ar putea fi, dacă cineva s-ar încumeta să facă cel puțin 50 rochii de seară de același fel. 😀 Adică facem orice dorește clientul, dar la serie, așa cum spune și numele site-ului nostru croitorie-serie. Cum lucrurile la serie sunt în general uniformele de lucru, ăsta-i cel mai important segment din comenzile pe care le primim. Când spun uniforme mă refer la echipamente pentru firmele de pază, costume de doctori, halate, salopete, tunici și costume de bucătari, geci, pufoaice, dar facem și fețe de mese, huse de scaune, tot ce vă trece prin cap, etc.

Continue reading Hai să vă zic ce fac