Concediul continuă

Deci da, concediul continuă. Nici nu mai știu de cât timp nu mi s-a mai întâmplat asta, să stau și să mă gândesc ce vreau să fac. Hmm…să ma uit la un film, să citesc ceva, să joc cărți cu fetele, să mergem în parc sau la patinoar, să ascult muzică, să scriu ceva pe blog, să încep un serial nou… și toate astea nu într-o singură zi, în grabă, ci până duminica ce va urma, mai exact încă cinci zile. 🙂

Știu că de săptămâna viitoare vom intra tare în pâine și probabil nu ne vom opri până la Crăciunul viitor, cu excepția câtorva zile de concediu și a weekend-urilor, de aceea am de gând să mă bucur cât pot de tare de zilele astea, să termin de citit cele 4 cărți de pe noptieră, să văd câteva filme pe care le-am tot amânat și să-mi dezmorțesc oasele pe gheață.

Am avut niște sărbători foarte frumoase, un Revelion între prieteni, zile cu mult soare, nu m-aș fi supărat să fie cu zăpadă, dar asta e. Poate ne facem curaj și zilele astea dăm și o fugă până la munte, dar numai dacă aflu că măcar acolo e zăpadă.

Continue reading Concediul continuă

Punct și de la capăt

La fiecare început de an, poate și pentru că am câteva zile libere în care îmi pot lăsa mintea să zboare cu sorcova , simt nevoia să fac ceva schimbări, nu ceva extraordinar, ci lucruri pe care ar fi trebuit să le fac demult, dar pe care le-am amânat sau nu le-am considerat suficient de importante.

La fel mi se întâmplă și anul asta. Stăteam ieri și mă uitam la fete cum patinau pe cheața de la Afi și mintea mea se gândea la reguli. La reguli pe care îmi place să le fac, dar nu țin neapărat să fie respectate. Pentru că apoi nu mi se mai par la fel de importante ca atunci când le-am stabilit. Nu știu de ce mi se întâmplă asta, dar știu că viața mea ar fi probabil mult mai organizată dacă m-aș ține de câteva reguli. Dar nu le pot respecta și pace.

De exemplu, îmi zic întruna că nu-i ok sa intru în toate magazinele de 2 bani și să-mi cumpăr chestii, după care să-mi dau seama în maxim o zi ca ele nu-mi trebuiesc. Măcar dacă nu mi-aș da seama. 🙁

Continue reading Punct și de la capăt

La revedere 2011, bine ai venit 2012!

Dragii mei, vă numesc așa din toată inima, vă urez un an nou plin de împliniri, cu multă sănătate și bucurii!

Fie că vă numărați printre cititorii fideli de toane, fie că ați venit aici căutând ceva sau pur și simplu din greșeală vreau să știți că pentru mine sunteți cu toții importanți, mă bucur tare că pe mulți dintre voi am reușit să-i cunosc personal, pentru ceilalți nu-i timpul trecut și urarea de azi este pentru voi toți.

Aș vrea să putem uita momentele grele, bolile, neputința, certurile, bârfele și pițipongeala și să ne păstrăm în suflet doar ce iubim mai mult, doar momentele frumoase, doar prietenii buni și să ne uităm la noul an cu optimism.  Nu va fi greu, va fi exact așa cum ni-l vom face noi. Să nu uităm asta nicio clipa și atunci totul va fi bine.

Continue reading La revedere 2011, bine ai venit 2012!

Ochelarii 3D, prețul și reducerea

Mă știți că nu-s vreo cârcotașă când e vorba de greșeli făcute de alții (bine, nici pe ale mele nu prea le etalez), dar de data asta m-am supărat un pic, deși n-am nimic cu Flanco, ba încă sunt și client fidel, numai luna trecută am luat de acolo vreo trei electrocasnice mari.

Zilele trecute, ca tot românul rămas fără ocupație de sărbători, ne-am dus să căutăm ceva cadouri și să mai luăm una alta și pentru noi. De exemplu, Sorin, soțul meu, era în căutare de ochelari 3D, că vezi doamne, ne luasem televizor și nu aveam decât 4 perechi de ochelari. Ne mai trebuiau câteva. Bașca, comandase online vreo 8 perechi pe care încă nu le primise, așa că se tot uita după alții prin magazine. 😀

Bineînțeles că a găsit la Flanco, bineînțeles că a stat la o coadă incredibilă (oamenii își luau mașini de tocat și televizoare, nu ca noi), bineînțeles că l-am întrebat cât vor costa și când mi-a spus 40 lei, am băgat privirea aia de femeie care și-ar fi luat și fixativ și bigudiuri de banii aștia. 😀

Continue reading Ochelarii 3D, prețul și reducerea

Fără titlu

Niciodată, de când am blogul asta, n-am avut rețineri în a scrie ceva. Bine, au fost multe zile în care nu am scris pentru că nu aveam inspirație sau  timp, dar acum nu-i vorba de asta. Am trăit multe în ultimele zile, s-au întâmplat destule, am multe chestii de care aș putea scrie, dar am o reținere pe care cu greu mi-o înfrânez acum când tastez. Nici titlu nu-mi vine să-i pun postului.

Nu înțeleg ce se întâmplă, nu știu dacă și altcineva a pățit-o, tind să cred că e de la lene, dar credeți-mă, oricum nu lenevesc.

Am încercat pe 26 să nu ies din casă orice-ar fi. Mi-a reușit, dar am fost ca un leu în cușcă, m-am învârtit, am găsit 1000 de lucruri de făcut în casă, m-am răsucit și până la urmă n-am ieșit nici măcar în curte. 😀

Continue reading Fără titlu

Sărbătorileeee!

Ia spuneți dragii babei mei, la voi a venit sau n-a venit Moșul? Ce v-a adus? Sunteți mulțumiți? Asta cu dacă sunteți mulțumiți e o întrebare retorică, gândiți-vă că există oameni care nici nu visează la cadouri, așa că e clar, sunteți sigur mulțumiți. 🙂

La noi a venit Moș Crăciun ADEVĂRATUL. Acel Moș care are timp uneori doar o dată-n viață să vină și să stea de vorbă cu copilul, să-l întrebe dacă a fost cuminte și dacă i-a scris Moșului scrisoare. Bine, nici în acest an n-a avut timp să treacă chiar pe la noi, așa că am strâns o casă plină de copiii la Ioana și l-am rugat pe Moș să treacă pe acolo ca să mai economisească din timp.

Cu toate că Iulia și Sonia au deja 12 ani, îs mari care va să zică, tot au avut emoții mari când s-au aflat față în față cu bătrânul cu barbă albă.

Continue reading Sărbătorileeee!

Serbarea de Crăciun

De vreo trei săptămâni fetele mele învață și repetă rolurile pentru piesa ce urmează s-o prezinte în fața părinților la serbarea de Crăciun. Nu c-ar fi avut mult de învățat, nici vorbă, ele repetă, mai ales Sonia, de dragul rolului, pentru că și-a dorit mult să fie ea Maria. Cum mai multe fete și-au dorit rolul asta, doamna a procedat democratic și-a făcut casting. Sonia a obținut rolul și îl repeta tare mândră.

Cât timp Sonia se străduia să câștige rolul Mariei, Iulia își împreuna din când în când mâinile în față și se ruga: Dă doamne să fiu sfetnic, dă doamne să fiu sfetnic. Bineînțeles că am întrebat-o de ce-și dorește asta. Mi-a răspuns scurt: Ăsta nu zice nimic. Până la urmă a fost înger, a avut ceva de zis, iar la serbare am observat că și sfetnicii au avut de spus ceva, așa că n-a pierdut prea mult. 🙂

A fost o atmosferă tare faină la spectacolul organizat de copii cu marea contribuție a doamnei diriginte. În sală a fost recreată atmosfera de acum 2000 de ani din Bethlehem, iar prin ferestre se vedeau fulgi mari de zăpadă alergându-se unul pe altul. A fost frumos, copiii s-au simțit minunat și la sfârșit au primit chiar și daruri, lăsate de Moș Crăciun sub bradul împodobit în clasă. Ok, pe lângă dulciuri ei aveau de fapt în pungi Marile legende ale lumii, pentru că în 2012 școala va începe cu epoca de istorie și domnul profesor pe lângă lecțiile predate de el, le va cere copiilor să citească legende. Deh, doar nu era să primească jucării sau telefoane de la Moș Crăciunul școlar.

Continue reading Serbarea de Crăciun

Patru ierni de toane

Nu știu cum se face că întotdeauna iarna mă apropie mai mult de blog. Vorba aia, am făcut deja trei ierni împreună, asta-i a patra și ceva tradiții trebuie să se fi născut.

Am recitit azi parte din postările din 2008 și-am înțeles că altfel aștepți Crăciunul când mergi la serviciu, și-ar fi cazul să nu mă mai plâng de lipsă de timp, că dacă mă descurcam atunci, cu siguranță mă voi descurca și acum.

În 2009 pe vremea asta îmi luam covor în sufragerie așa din goana mașinii, ceea ce îmi arată că nu m-am schimbat prea mult ținând cont că și anul asta schimb uși și mobilă în prag de sărbători. Nu pot să nu observ că acum cheltuiesc mai mult, cu tot cu criza. 🙁

Continue reading Patru ierni de toane

Brăduțul

În fiecare an pe 1 Decembrie noi împodobeam bradul. Avem unul de plastic, foarte stufos și numai bun de dus în pod după sărbători și de folosit în fiecare an ca și cum ar fi primul. Făceam asta ca să ne bucurăm mai mult timp de sărbători, să intre Spiritul Crăciunului în casă mai devreme, știți voi chestii importante. Numai că anul acesta n-a fost timp de așa ceva, mai ales că am avut până de curând casa în tot felul de schimbări ce s-au lăsat cu zugrăvit, schimbat de uși și mobilă.

E, și cum stăteam eu așa vineri seara (vorba vine stăteam, sigur făceam ceva și atunci, că de stat nici acum nu stau), a sunat la poartă un om bun, o fată care a lucrat la noi în la atelier în urmă cu vreo trei-patru ani, și care acum venise să ne aducă un brad. De la Suceava.

Evident că e vorba de un brad natural, mare cât un articol de blog și stufos. Atât de mare că dacă l-am tăia în două am avea doi brazi medii și frumoși. Dar nu-l vom tăia, nici nu-l vom băga în casă. Am hotărât să-l împodobim afară, în curte. Sigur, va trebui să-l ancorăm bine, să-i găsim un suport pe măsură, să  împrumutăm o scară ca să-l putem împodobi, dar sunt sigură că la sfârșit va arăta foarte frumos.

Continue reading Brăduțul

Astăzi toate cărțile sunt la jumătate de preț

Nu peste tot, doar la all.ro, care cu ocazia împlinirii a 20 de ani de existență, s-a hotărât să facă tuturor cititorilor un cadou și a redus azi toate prețurile la jumătate. Oferta e valabilă doar azi, dar daca vrei cu adevărat să profiți de ea, ai la dispozitie o zi întreagă, deci e timp suficient.

Ținând cont, că la mine, de exemplu, nu dai niciodată greș dacă îmi aduci cadou o carte, mă gândesc că nu-s singura din lume care se bucură de asta și putem la rândul nostru să-i cadorisim  pe cei la care ținem, cu cartile ce știm că le-ar plăcea.

Spor la cumpăraturi dragii mei, timpul trece, tic-tac, tic-tac… Continue reading Astăzi toate cărțile sunt la jumătate de preț