Săptămâna 2

Ziua 15, 65.6 kg

Urmând principiul cu țara piere și baba se piaptănă, continuăm azi seria articolelor despre dispariția celor 10kg de pe corpul meu (dă Doamne să fie din zona șoldurilor toate) și observăm, nu fără a ne mira, cum cântarul buclucaș nu știe altceva decât 1kg/săptămână ceea ce mie îmi convine de minune, deocamdată.

Partea proastă este însă că ieri, adică joi, a fost una dintre zilele mele negre, o zi începută din noapte cu dureri mari de de tot de cap și o moleșeală vecină cu leșinul în restul corpului, cu senzații de vomă și crampe în stomac, care au durat cu toatele, nici mai mult nici mai puțin decât vreo 12 ore. Evident că în timpul ăsta am uitat cu totul de exerciții, mese și de gustări, abia ieri după amiază am reușit să mînanc ceva care să-mi și rămână în stomac și am continuat așa cu mici înghițituri până spre miezul nopții, așa că ieri a fost o zi pierdută.

Nu vă grăbiți să trageți concluzii, nu mi-a fost rău de la felul în care mă alimentez (din contră ar fi trebuit să-mi fie bine, acum mănânc de 5 ori/zi și nu mai mănânc aproape deloc grăsimi). Știu sigur asta pentru că nu am fost singura din casă cu simptomele descrise mai sus, soțul meu mi-a fost coleg de suferință, la fel de lovit ca mine, iar fetele au avut și ele de simptomele, dar într-o măsură infinit mai mică, cu ceva dureri de burtă și de cap. Ne gândim că ne-am simțit așa de la niște mere sau de la niște alune (pe care Sorin era hotărât ieri să le ducă la analize), astea fiind singurele alimente mâncate de toți 4. În rest cei mai bătrâni din familie n-au avut nimic, deci mâncarea gătită sau emisiile de gaze (ne-am gândit inițial că or fi de vină gazele de la centrală) au ieșit pânăla urmă din discuție.

Continue reading Săptămâna 2

Downton Abbey

Downton Abbey este numele unui domeniu din Anglia secolului trecut, unde viața locuitorilor este pe cât de conservatoare, pe  atât de interesantă. O casă mare cu mult mai mulți servitori decât stăpâni, cu reguli stricte și respectate în detaliu, cu multă acțiune în cadre care parcă nu se întâmplă nimic.

Downton Abbey este un serial englezesc de cea mai bună calitate, din care eu am văzut două sezoane în trei seri. Aproape toată acțiunea celor 16 episoade de mai bine de 60 minute fiecare, se desfășoară în această incredibilă casă redecorată până în cele mai mici detalii pentru a recrea atmosfera de dinante, din timpul și de după război.

Personajele sunt atât de vii, puternice, deosebite, încât atunci când crezi că ți-ai făcut deja o idee despre felul unuia de-a fi, convingerea îți va fi dată peste cap de cine știe ce acțiune viitoare a sa. Personajele mele preferate au fost dl. Bates-valetul șchiop al contelui, Clarkson-majordonul, și Matthew- moștenitorul imensei averi a familiei Crawley, deținătoarea impunătorului Downton.

Continue reading Downton Abbey

România din 16 ianuarie 2012

Părerea mea despre ce se întâmplă în țară:

  • mă bucur că Romania s-a trezit și a ieșit în stradă. E drept că o mică parte din ea, dar știți cum e, cu puțin se face mult. În felul acesta politicienii noștri vor înțelege că nu sunt ei între ei în țara asta, ci mai suntem și noi pe aici, mai avem și noi un cuvânt de spus. Am tot respectul pentru oameni care au manifestat pașnic și care chiar dacă nu vor obține nimic pe termen scurt, sper din tot sufletul ca pe termen lung cei care se afla la putere să țină cont de români.
  • am o mare amărăciune legată de faptul că unii protestatari au devenit violenți, au aruncat cu pietre, au smuls garduri și au spart magazine. Dupa parerea mea astea sunt acte de huliganism și vandalism și trebuiesc tratate ca atare, adică pedepsite, dacă vrem să nu degenereze.
  • am o și mai mare amărăciune legată de faptul că după trei zile de proteste în toată Romania, președenția și guvernul tac mâlc, de parcă nici n-ar exista. Dar din păcate pentru noi ele există. Pe de altă parte, nici nu știu ce ar fi trebuit să facă. Să iasă și să zică ce? Despre demisii și chestii serioase nu cred că poate fi vorba în rândul politicienilor români.
  • era sa uit de televiziuni. Cred că au fost incredibil de părtinitoare. De la TVR care nu a recunocuscut că se întâmplă nimic, și dacă era greva la APACA, cred că făceau reportaje mai ample, până la OTV unde aveam deja un nou președinte, au tras fiecare spuza către partea care-i avantajează, au exagerat sau au mușamalizat acțiunile de protest.
  • Partea cea mai proastă în toată povestea asta este că nu avem nicio alternativă. Din păcate asta e situația în care ne aflăm acum și atâta timp cât în Romania nu vom avea un lider educat în care romanii să aibă încredere că-și poate face o echipă din oameni integri, ne vom lupta cu morile de vânt.

Săptămâna 1

Am început acum o săptămână.

Ziua 8, 66.6 kg

Mda, și eu aș fi vrut săfie mai puțin, dar atât arăta cântarul dimineață și trebuie să vă spun că eu sunt mulțumită deși mă așteptam la o diferență de cel puțin 1,5 kg față de săptămâna trecută. Nu-i nimic, bine că am scăpat de primul kg.  Am auzit însă că la început slăbești mai ușor și apoi kilogramele se pierd din ce în ce mai greu. Oricum, vom vedea.

Săptămâna care tocmai s-a încheiat am respectat întocmai programul de exerciții, am avut și ceva febră la muschi la început, dar încep să fiu din ce în ce mai prietenă cu bicicleta. Dacă la început reușeam să fac în 15 minute -5km, azi dimineață am facut 8 km în 15 minute și deocamdată e bine așa.

Continue reading Săptămâna 1

Cu cortul prin Europa

În ciuda crizei care ne amenință de pe toate posturile  tv, noi anul acesta vrem să mergem la Disneyland-ul din Paris. Fetele sunt exact la vârsta potrivită să poată trage din experiența asta toate foloasele, iar noi suntem încă suficient de tineri să ne înhămăm cu copiii la o excursie ca asta. Cu cortul, desigur, pentru că abia ne-am descoperit pasiunea pentru el. În plus, avem niște prieteni la fel de nebuni ca noi și altfel te îndemni la drum în grup. De aici a pornit totul.

Am început să facem traseul și ne-a ieșit foarte fain, cel puțin pe hârtie. Așadar, planul inițial arată cam așa, îs curioasă cum va fi la final:

Continue reading Cu cortul prin Europa

Dacă mai aveam ceva de pierdut, am pierdut aseară

Nu eu personal, dar eu împreună cu voi toți, puteți fi siguri de asta.

Tu, mare președinte de țară, intri în direct la televizor la o televiziune pe care altfel o detești și îi spui celui mai capabil om din sistemul romanesc de sănătate că e mincinos și că nu trebuie să ne spună nouă, oamenilor de rând,  părerile lui despre noua lege a sănătații, ci trebuie să-și spună părerile doar Ministrului Sănătății care va face ce crede el de cuviință cu ele. De ce n-a intervenit Ministrul RITLI LADISLAU (e prima oara cand aud de el, voi știați ca e ministrul sănătății?), de ce n-a intervenit șeful guvernului, de ce trebuie să intre Băsescu și să se dea el specialist în sănatate și în cum funcționează lucrurile acolo?

Da vorbesc despre intervenția telefonică de aseară de la Realitatea, când șeful statului (știați că nu există funcția asta, da?) a găsit de cuviință să-l atenționeze pe secretarul de stat Raed Arafat (în sfârșit un nume cunoscut) că nu trebuie discutată legea la televizor, ci la ei în cabinete. Și a făcut-o așa cum știe el mai bine, fără să-i lase și pe ceilalți să vorbească.

Bineînțeles că Arafat n-a ieșit din prima la televizor: “De cel puţin trei luni încerc să vorbesc cu o comisie despre proiectul legii sănătăţii. Din Comisie fac parte Vlădescu, Păunescu şi Duţă. După a doua discuţie am fost blocat de Vlădescu (Cristian – n.r.), care nu a mai acceptat ca la nicio discuţie privind proiectul să particip şi eu. La solicitarea lor, a celor trei, nu am mai fost primit la discuţii. Nu aş fi ieşit să discut public acest subiect dacă nu aş fi fost considerat duşmanul reformei sanitare.

Continue reading Dacă mai aveam ceva de pierdut, am pierdut aseară

În sfârșit își prind părul

Mai e o săptămână până începe școala și pe lângă alte probleme pe care le am de rezolvat cu mândrele mele, se numărără și felul în care-și prind părul atunci când merg la cursuri. Pentru că acum toate fetele au părul lung și pentru că da, multe dintre ele nu și-l prind  nicicum. Nu zice nimeni că trebuie să meargă la școală cu două cozi împletite (deși ar fi frumos), dar nici așa cu el în vânt de zici că sunt nepieptănate de zile întregi nu se mai poate.

După ce m-am luptat ani de zile cu Sonia și cu Iulia să-și țină părul strâns, pentru că arată mult mai îngrijit, pentru că le va fi mai ușor să-l descurce seara (asta-i o odisee, nu vreți să știți cum se piaptănă Sonia în fiecare seară), pentru că sunt mai frumoase cu el prins (da, le-am băgat-o și pe asta, fără prea mult succes), și n-am avut niciun rezultat palpabil, am decis s-o iau pe alte căi. Așa că ieri am gasit asta pe youtube, le-am arătat fetelor filmulețul și rezultatul a fost incredibil, cel puțin pentru moment.

S-au apucat să se pieptăne, să-și împartă părul în suvițe pe care le-au împletit cu altele neîmpletite….mă rog, ideea  e că până seara au arătat impecabil în ceea ce privește părul. Acum nu-mi rămâne decât să aștept și să mă rog  ca euforia să le țină până începe școala și cât mai mult de atunci încolo. 😀

Prima zi

Ziua 1, 67.6 kg

Ca o femeie fără prea multă voință ce constat că sunt, n-am fost în stare să iau decizia asta înainte de sărbători așa că o voi face azi: încep cura de slăbire, ce nu va fi o cură în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă o revenire la un stil de viață cât mai sănătos, cu luat mic dejun dimineața (nu-i glumă, daca renunți la masa de dimineață așa cum am făcut eu de-o vreme, vei avea tendința de a mânca mai mult la prânz și seara, chiar și seara târziu, ceea ce nu poate fi decât rău), cu 15 minute de bicicletă dimineața și 15 minute seara, cu renunțatul la dulciuri și alte tentații culinare, etc.

Pentru că nu pot face asta de capul meu, pentru că nu mă țin de reguli, știți voi, am de gând să mă cântăresc din 7 în 7 zile, și să vă raportez vouă aici (bine, chiar dacă nu vede  nimeni și, mai mult, chiar dacă asta nu interesează pe nimeni, numai gândul că cineva ar putea să mă tragă de mânecă și să-mi spună și să-mi bată obrazul că nu mă țin de treabă), mă va face probabil ca, de rușine, să mă țin de cuvânt și să încerc să scot ceva rezultate din treaba asta.

Poate că la un moment dat îmi va trebui și un program de exerciții pentru care să merg la sală, numai că deocamdată n-am nici timp, nici bani de sală.

Continue reading Prima zi

Biletul, atât e biletul?

Ieri în drum spre patinoar (nu, nu va povestesc cum a fost pe gheață, deși cred că ați râde ceva timp dacă v-aș spune) am trecut prin dreptul unei săli de cinema și anume Europa. Undeva pe Calea Moșilor, fostul Miorița pentru cunoscători.

Îmi amintesc că am fost o singură dată la acel cinema, atunci când a apărut filmul Evita prin 1996 parcă,  am fost să-l vedem cu niște prieteni. Știu că nu ne-a plăcut filmul (mai ales băieților, că noi fetele, de dragul lui Banderas am fi stat până la sfârșit) așa că am plecat pe întuneric și nu-mi amintesc deloc cum era cinematograful pe dinăuntru.

Ideea e că am fost surprinsă să aflu că încă mai există cinema acolo și mai ales m-a socat prețul biletelor afișat mare pe ușa mică: 5 lei. Eu învățată cu prețurile din mall-uri, m-am gândit că trebuie să fie ceva ciudat la mijloc, nu poți avea profit dintr-o sală cu 20 oameni (nu cred ca e vreodată sala mai plină, se mai duce cineva la cinema?)  care platesc 5 lei/bilet. Sau poți?