fără toane

Săptămâna trecută am tot încercat să ne programăm un weekend la mare. Am încercat atât de mult, încât sfârșitul de săptămână ne-a găsit la munte. 😀

Am ales  Pensiunea Rony  din Pietroșița, care niciunui localnic nu-i spunea nimic, dar despre care am aflat apoi, că trebuie să-i spui ”la Robert” ca să sune familiar oamenilor din zonă. Acolo în spatele porților înalte se întinde o lume minunată. Nimic nu te face să bănuiești ce te întâmpină dincolo de garduri. O cabană din lemn și-o curte ca-n povesti administrate de niște oameni, pe cât de puțini (5 cu tot cu proprietari), pe atât de primitori.

Am fi putut foarte bine să nu părăsim curtea mare și plină de animăluțe (includ aici, pe lângă iepuri, pisici, fazani, ponei, și leoaica 😀 ), dar am făcut sâmbătă o plimbare în zonă și-am fost până la cabana Bolboci, unde ne-am luat la întrecere în a arunca pietre cât mai departe în apa lacului, cu gândul la aruncătorii de greutate de la Jocurile Olimpice. Drumul până la Bolboci este parțial asfaltat dar peisajele îți taie respirația la propriu și dacă mă întrebați pe mine e mai frumos ca pe Transalpina. 😀

În rest, atunci când n-am citit sau făcut poze, am jucat yams. A fost un adevărat campionat pe care l-au câștigat cei mai buni. 🙂 Aseară, pe drumul de întoarcere am făcut un scurt popas la Târgoviște, orașul copilăriei mele. Am băut o bere, am depănat amintiri și-am plecat spre case cu promisiunea că ne vom întoarce. Curând.

Vă las cu câteva poze: