fără toane

Nu știu cum a fost ziua de ieri pentru voi, dar eu am tratat-o ca pe o continuare a duminicii și bine am făcut. Nu mă înțelegeți greșit, n-am stat degeaba, dar am încercat să privesc oarecum lunea cu detașare și mi-a ieșit. Nu m-a afectat nimic, n-am privit nimic ca pe-o urgență, am rezolvat lucrurile ca și cum ar fi fost, să zicem, joi și ziua a trecut pe nesimțite.

Am mai terminat de citit zilele astea două cărți, una foarte, foarte tristă, Fiul de Michel Rostain, pe care n-o recomand decât celor foarte veseli și fericiți care încearcă să scape de starea de bine în care se află, și una extrem de faină,  Ce să fac cu moștenirea , carte scrisă de o tipă care-mi place din ce în ce mai mult și anume Kerstin Gier, carte care deși are în centrul său tot moartea cuiva, măcar aici mortul nu vorbește ca-n Fiul lui Rostain, este una dintre cele mai optimiste si pline de viață cărți pe care le-am citit. Cartea a ajuns deja la prietena mea Ioana, am vrut neapărat s-o citească și ea ca să-i revină astfel cheful de lectură.

Revenind la ziua de ieri și la cât de bine m-am simțit tratând-o ca pe altceva, nu pot să spun decât că a venit azi dimineață și partea proastă, când m-am trezit și-am avut impresia că-i luni. Noroc că mi-am revenit repede și am înțeles că dacă, de fapt, e deja  marți, săptămâna e ca și trecută, mai ales că mâine e sărbătoare și nu lucrăm, ceea ce vă doresc și dumneavoastră. Dacă n-ar fi niște comenzi ce trebuiesc neaparat terminate pana la sfârșitul lunii, chiar că n-aș avea stresuri majore.

A, și-am făcut ieri 36 de exerciții de matematică de-a șasea, știți voi, fracții, ecuații… Am fost în competiție directă cu Iulia, care m-a întrecut la două dintre ele, nu pentru că le-am rezolvat eu încet, ci pentru că le-a făcut ea foarte repede. Sonia nu s-a băgat în jocul nostru, a zis că preferă să doarmă. 😀

Râdem glumim, dar azi e zi de muncă, să ne întoarcem la treburile noastre și să nu uităm să adăugăm valoare fiecarărei chestii pe care o facem. Nu știu de unde-am scos-o pe asta. 😀