fără toane

Ieri am participat la Olimpiada greacă, organizată în fiecare an de Liceul Waldorf , o întrecere sportivă între copiii  claselor a V-a din toate școlile Waldorf din țară. Pentru că anul trecut, când fetele au fost a V-a și era primul lor an la Waldorf, Olimpiada Greacă s-a ținut la Simeria, ele n-au participat, așa că am forțat un pic anul acesta și pentru că acum s-a ținut la București, am mers și noi să vedem cu stau lucrurile și să încurajăm participanții.

Disciplinele sportive au fost: aruncarea discului, ștafetă, maraton, viteză, aruncarea suliței, trasul frânghiei, lupte libere și sărituri. Echipele erau formate din cca 10 membrii distribuiți aleator din toate școlile participante, astfel încât copiii să se împrietenească și să lupte pentru echipa lor. Fiecare echipă a fost condusă de câte o zeitate, cu steag și costumație, iar toți am fost călăuziți de Zeus și discpolii săi pe tot parcursul concursului. Spun am fost, pentru că aproape fără să înțeleg ce se întâmplă eram costumată cu o pelerină maro și transformată pentru o zi în slutul, dar legendarul meșteșugar al Olimpului și anume zeul Hefaistos.

Norocul a fost că echipa mea a fost formată din copii unul și unul, care mai de care mai implicați și mai dornici să ieșim învingători. Deși ploaia n-a ținut deloc cu noi, deși l-am rugat pe Zeus să facă ceva ca să îndrepte vremea, aceasta din urmă nu ne-a făcut deloc parcursul competițional mai  facil, așa că la sfârșitul zilei am fost cu toții foarte obosiți, ok, eu mai mult decât copiii, dar cu toate astea foarte, foarte mândrii că am reușit să câștigăm aproape toate probele. Cele mai bune probe pentru echipa mea formata din 10 copii ( 6 din București, 1 din Timișoara, 1 din Sibiu, 1 din Iași și 1 din Roșia Sibiului) au fost ștafeta, trasul frânghiei și luptele.

Vă spun am fost cu toții atât de implicați în competiție că abia dacă am avut timp să le urmăresc pe Iulia și Sonia pe parcursul concursului. Iulia a fost alături de zeița grânelor, Demeter, iar Sonia alături de sora lui Zeus, zeița Hestia. Au luptat alături de coechipierii lor pentru a câștiga cât mai multe probe și au încercat și ele să ocolească ploaia cât au putut de mult. La sfârșitul zilei erau amândouă pe cât de fericite e atât de obosite. Eu abia dacă mai aveam glas. Am strigat, am cântat, am încurajat și felicitat de câte ori am avut ocazia. A fost incredibil de frumos, nici nu-mi pot închipui cum ar fi fost dacă ne ajuta și vremea.

Mai trebuie să amintesc că masa de prânz ne-a fost oferită de  Real și gătită în stil grecesc de doi bucătari adevărați. O nebunie!

Vă spun, s-a recreat pentru o zi atmosfera din Grecia Antică. V-aș fi arătat și poze sau filmulețe, dar cum în antichitate nu existau aparate foto sau camere video, n-am s-o fac. 😀

O zi petrecută printre sute de copii fericiți îmbrăcați în alb te răpune de oboseală, dar te umple de energie pentru cel puțin o lună. La sfârșit toată lumea a primit diplome, medalii și coronițe verzi, iar Olimpiada Greacă organizată de Liceul Waldorf, ajunsă anul acesta la cea de-a VII-a ediție s-a încheiat în cântece și voie bună, interpretate la unison de copii, profesori, părinți și zei. 🙂