Saga lui Ender și Saga Umbrelor

Cei care mai citesc pe aici din când în când știu probabil că mie îmi plac romanele istorice, autobiografiile și foarte puțin, spre deloc, Sf-urile. Excepția care confirmă regula o reprezintă cărțile scrise magistral, după părerea mea, de Orson Scott Card.

E vorba de 8 cărți grupate în Saga lui Ender ( Jocul lui Ender, Vorbitor în numele morților, Xenocid și Copiii minții) și Saga Umbrelor ( Umbra lui Ender, Umbra hegemonului, Umbra marionetelor și Umbra uriașului), cărți care spun practic o poveste ce se întinde pe parcursul a mii de ani, dar care trebuiesc citite un pic intercalat, adică fix în ordinea următoare:

  • Jocul lui Ender– O carte fenomen, dar care pentru mine, care n-am început cu ea seria asta de cărți, deși lăudată și super-premiată, nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor, o variantă mult mai bună a ei mi s-a părut Umbra lui Ender, poate și pentru că aceasta din urmă a fost prima carte din serie citită de mine cap coadă. Cu toate astea, nimic din cărțile care urmează n-ar fi existat dacă Jocul lui Ender n-ar fi avut un asemenea succes. Povestea ni-l prezintă pe Andrew “Ender” Wiggin, un puști de 6 ani, un terț (al treilea copil al unei familii, într-o vreme în care Pământul e suprapopulat și familiile nu au dreptul decât la 2 copii), născut la cererea guvernului, deoarece ceilalți doi frați ai lui erau extrem de inteligenți, dar unul era prea impulsiv, Peter, iar celălat, o fată, Valentine, mult prea sensibilă. Ender este luat de la 5 ani de lângă famila sa și dus la Școala de luptă, undeva pe orbită și antrenat alături de alți băieți pentru lupta pe care pământenii o aveau de dus cu niște dușmani insectoizi (nu știu dacă există cuvântul ăsta). Mi s-a părut extrem de interesant că la vremea aceea, toate națiunile lăsaseră deoparte orgoliile și se uniseră cu toții sub umbrela Flotei Internaționale.
  • Umbra lui Ender – cartea care m-a făcut pe mine să vreau să citesc din scoarță în scoarță toate cărțile astea, este fără îndoială cea mai bună carte SF pe care am citit-o eu până azi. Ben, un băiețel care arăta mult mai mic și mai firav decât vârsta pe care o avea, a supraviețuit pe străzi după ce a evadat din azilul în care stătea. Ca să reușești să trăiești în condițiile în care a făcut-o Ben, ți-ar fi trebuit o minte sclipitoare, fapt ce n-a rămas neobservat de către o măicuță ce recruta copii pentru Școala de luptă. Istoria vieții lui Ben, atât pe străzi, cât și în școală este foarte interesantă, excelent expusă de Orson Card iar cartea poate fi citită și înțeleasă foarte bine chiar dacă nu ai citit Jocul Lui Ender. Și nu în ultimul rând, dacă vreți prerea mea, mie Ben mi se pare mai inteligent ca Ender, exact așa cum uneori nu cel care iese în față și culege laurii sau încasează înjurăturile este cel care le merită în totalitate.
  • Umbra hegemonului – Copiii de la școala de lupta se întorc pe pământ, gândacii sunt învinși, omenirea e salvată, dar Ender, înțelegând ce a făcut și cuprins de imense remușcări refuză să se întoarcă pe Pământ. Numai că omenirea nu s-a schimbat prea mult și dacă atâta timp când planeta a fost amenințată s-a menținut alianța națiunilor, imediat ce planeta a scăpat de ea, pământul se transformă într-un câmp de luptă, unde foștii elevi ai școlii de luptă sunt adevărate arme în mâinile celor care-i controlează. Sunt cu toții răpiți, mai puțin cine credeți, ați ghicit, Ben. V-am spus că puștiul e fenomen. El îi cere ajutorul lui Peter, fratele lui Ender, cel care controla, din culise, politica globală. Și era și el tot aproape un copil. Foarte faină cartea, mi-a plăcut în mod deosebit, și sper să se întâmple asta și cu următoarele două.
  • Umbra marionetelor – nu am citit-o  încă, aștept să-mi vină zilele astea.
  • Umbra uriașului- n-am citit-o, e comandată și ea, sper s-mi vină curând.
  • Vorbitor în numele morților – Acțiunea cărții se desfășoară la o distanță de 3000 de ani de la momentul în care Ender a câștigat lupta împotriva gândacilor și totuși el are doar 36 ani, datorită călătoriilor cu viteze superluminice pe care le-a făcut între lumi. De exemplu, călătoria către Lusitania, planeta pe care se desfășoară acținea cărții, Ender o face în două săptămâni, dar pentru oamenii rămași undeva pe planete trec 20 ani. Cartea descrie felul în care a ajuns Ender pe una dintre planetele celor 100 de lumi, Lusitania, cum se adaptează el noilor condiții de viață și mai ales comunității de oameni în mijlocul căreia a poposit. Am găsit cartea foarte interesantă din punct de vedere al felului în care ar putea să se adapteze oamenii unor locuri care nu le aparțin, cum se străduiesc să-i înțeleagă pe locuitorii (în cazul de față niște purceluși) băștinași și cum reușește Ender, acum Vorbitor în numele morților, să aducă liniștea în familia care l-a chemat. Deși se termină fără sfârșit, eu n-am fost dezamăgită nici  o clipă, citisem deja Xenocidul și știam exact cum va continua toată acțiunea.
  • Xenocid- pentru mine a fost o carte extrem de grea, am început s-o citesc înainte de toate celelalte și am abandonat-o la jumătate. Am reluat-o apoi după ce am citit Umbra hegemonului, știind mult mai multe despre ce se petrece în carte și fiindu-mi mult mai ușor de înțeles totul. Cu toate astea, daca aș fi citit și Vorbitor în numele morților înainte de a fi revenit la ea, ar fi fost mult mai bine.  Cartea continuă aventurile oamenilor pe Lusitania și  lupta lor împotriva unui virus care omora ființele umane, dar era vital purcelușilor. Cartea se termină tot fără sfârșit, care avea să vină oarecum în Copiii minții.
  • Copiii minții – este o carte care nu trebuie citită decât după toate celelalte. Eu am citit-o după Xenocid și a fost execelent. E o carte foarte, foarte faină, în care găsim un Ender bătrân, dar în care, de acum experimentatul, Orson Scott Card își lasă posibilitatea de a lua totul de la capăt, de data asta într-un mod mult mai pașnic.

Eu bineînțeles că habar n-am avut de ordinea asta atunci când am început să citesc direct Xenocid. M-a prins cartea oarecum, dar era departe de a fi excelentă, avea pentru mine prea multe chestii venite din trecute și explicate doar evaziv, cu toate astea m-a ținut o vreme captivă, îmi plăcea mai mult partea în care vorbea despre întâmplările de pe pământ, legate de Si Wang-Mu, stăpâna sa Qing- Jao și tatăl acesteia din urmă. Până la urmă am abandonat-o și am citit Umbra lui Ender (Jocul lui Ender nu-l aveam, dar din moment ce Umbra lui Ender era relatarea aceleiași povești, cu multe personaje și decoruri comune, numai că din perspectiva unui alt personaj, am zis că-i ok să încep cu ea). Am fost atât de încântată de carte încât am căutat apoi cu fervoare celelalte părți, am terminat Xenocid, știind acum mai multe despre personaje, am citit apoi Umbra Hegemonului, urmată de Copiii minții. Abia apoi am făcut rost de Jocul lui Ender și de Vorbitor în numele morților, mulțumesc Cristian pentru asta.  Iar acum, ca să închei totul apoteotic, mi-am comandat Umbra marionetelor și Umbra uriașului.

Total greșită ordinea aleasă de mine, în necunoștință de cauză până la un punct și cu toate astea povestea asta mi-a intrat la suflet și-o recomand cu toată inima tuturor iubitorilor de literatură SF și nu numai.

(Visited 2,747 times, 1 visits today)
nina

@Marmotzel-tu crezi ca daca-mi dadea detalii despre gandaci citeam? Nici vorba. Ei sunt adusi in discutie doar așa, ca să se stie cine-i ”inamicul”. Atât. Si sa stii ca si eu sunt reticentă la SF-uri. Dar astea sunt: uau.

Mihaela

Coincidenta face ca acum sa citesc exact volumele pe care le-ai rezumat mai sus. Voiam sa ma opresc la Vorbitor in numele mortilor, dar m-ai convins sa citesc mai departe. O sa imprumut si Xenocid.

Mihaela

Multumesc frumos, dar varul meu le are pe toate, tot el mi-a imprumtat si primele volume. Iar cand nu am de lucru la munca le citesc si de pe Scribd. Jocul lui Ender mi-a placut mult, asa ca am cumparat cartea.

Vienela

Mie mi-a picat intamplator in mana Copiii mintii (asta se intampla anul trecut in primavara) si de atunci tot imi propun sa pun mana si pe celelalte volume. Daca voi reusi, macar stiu in ce ordine trebuie sa le citesc. 😉

ioana

tocmai le-am terminat de citit si tot ce pot spune este WOOOW !!!!
M-au surprins cu adevarat. Nu ma asteptam la cine stie ce dar…WOW !:)
sunt atat de complexe si interesante nu le-am putut lasa din mana ( am terminat c-am in doua zile fiecare volum ) 😀

nicoleta

M-am pus si eu de curand sa citesc cartile….dar m-am oprit dupa umbra hegemonului…pentru ca nu gasesc in nici un loc umbra marionetelor.La nici o librarie in nici un loc de unde sa mi-o cumpar…..Daca imi poti spune te rog de unde ti-ai comandat umbra marionetelor? Mi-ar fi de mare ajutor….:)

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.