“The biggest devil is me. I’m either my best friend or my worst enemy” sunt cuvintele ei spuse într-un moment de maximă luciditate.
Mi-o aduc azi aminte cum era ea subțirică chiar și atunci când era îmbrăcată în alb, cu părul când creț natural, când întins, când lung, dar cel mai adesea scurt, întotdeauna frumoasă.
Nu vreau să aduc vorba de faptul că a fost luată de val și și-a cam bătut joc de viața ei în ultimiii 10 ani. Noi peste ani nu ne vom aminti de asta, ci vom ține minte un om, o femeie, cu o voce incredibilă. A murit azi noapte, la 48 ani, singură în camera sa de hotel, exact în ajunul decernării premiilor Grammy. Probabil că și-a câștigat astfel acel minut de reculegere venit din partea colegilor ei de breaslă. Păcat!
Să ne-o amintim totuși la apogeul carierei sale:
Da, nasol momentul. Chiar a avut o cariera senzationala si o voce cum nu mai sunt multe. Pacat 🙁
Trist. Eram fan Whitney Houston, cantam si dansam pe melodiile ei.. poate e urat ca spun asta , dar mai devreme sau mai tarziu tot se intampla nenorocirea avand in vedere stilul de viata.
ce sentiment si pentru colaboratorii ei de la ultimul album… pun pariu ca toata lumea se gandeste ca putea sa faca mai mult daca ar fi stiut ca e ultima ocazie…
Pacat de ea …a avut o cariera grozava si o voce memorabila.