fără toane

Iubesc România cu tot cu români. Așa cum caprioarele iubesc codrul cu tot cu animalele sălbatice care le pândesc pe după copaci.

Se poate mai bine de-atât, dar asta nu-i valabil doar pentru România ci pentru întreaga lume. Iubesc Romania așa cum fiecare om își iubește căminul. Uneori mergem în vizită la alții mai bogați și mai liniștiți ca noi, dar când venim acasă, chiar dacă nu merge centrala, ne tolănim pe canapeaua noastra și spunem că nicăieri nu-i mai bine ca acasă.

Îmi vine uneori să plec de aici  unde-oi vedea cu ochii în lumea asta largă, dar sunt sigură că aș tânji după întoarcerea acasă, după strada mea asfaltată de două ori pe an, după magazinul din colț cu prețuri de cinci stele și servicii de două, după prietenii mei pe care-i văd odată la 3 luni, dar îi văd, după pisica mea pierdută deja undeva pe străzile din jur, dar pe care o simt încă aproape pentru că știu că-i pe-aici.

Știți cum sunt căsniciile alea în care el o bate, o înjură, îi bea banii de pâine, iar ea nu pleacă, îi ia chiar apărarea în fața vecinilor, îi ține partea pentru că-i soțul ei, bun-rău e al ei și-a jurat să-i fie alături la bine și la greu, și va încera cu toate puterile ei să-l facă să-și uite apucăturile și să fie alături de ea în încercarea de a-și crește frumos copii. Știți și e ce face lucrurile astea nu? Pentru ca-l iubeste pe nenorocit. Exact așa cum iubim noi Romania. Iubirea nu are nevoie motive. Iubești și atât.

La mulți ani, țară dragă!

Mulțumesc Cora pentru primul video. 🙂