Pentru ca a inceput vacanta mare, am dus fetele la tara la bunici. Le-am zis ca le las doua luni, ceea ce nu-i adevarat, da’ eu nu le-am mintit, doar ca ma vor chema ele mai devreme. Asa sper. 🙂
Au trecut abia doua zile si deja mi-e dor de ele. Stiti ca-i o expresie: ” Fara copii casa parca-i goala”? E super-adevarata vorba asta. E goala, tacuta, plictisitoare si nasoala. Tre’ sa-mi gasesc urgent o ocupatie ca altfel o iau razna. Noroc ca luni incep serviciul. Acum o saptamana nu m-as fi asteptat de la mine sa gandesc asa.
Ele se simt minunat la bunici, doar ca ieri m-au sunat sa-mi spuna sa le trimit o piscina, ca-i garla cam departe (10 minute) si mamai nu vrea sa stea toata ziua pe malul raului. 😀
Mi-au mai spus ca plimba catelul de doua trei ori pe zi, la sosea. Saracu’ caine pica seara lesinat. 😀 Au si copii cu care sa se joace, au si maidan la 10 metrii de casa bunicilor si ce-i mai important, au magazin.
Ce ciuda mi-e ca nu pot sta si eu toata vara acolo! 🙁
Adevarul este ca vacantele la tara au farmecul pe care nici o alta vacanta , calatorie au alta activitate nu o are.
Eu personal nu am avut bunici la tara, mai mergem la ceva rude, dar nu era la fel….
Toamna in preaja inceperii scolii, plesnea oftica-n mine ca altii aveau amintiri asa frumoase.
Daca ti-e dor de ele e un motiv fff bun sa ajungi cat de des acolo
@Nicu- imi gasesc eu motive nu-i problema. Ba ca-i scumpa posta si mai bine le duc eu piscina, ba ca nu mai au cereale si nu are cine sa se duca la Braiala sa cumpere, motivve se gasesc, timp sa fie. 🙂
Cine sa te-nteleaga mai bine dact o mamica in aceeasi situatie? Toata ziua sun sa vad ce si cum, iar ea n-are timp sa vorbeasca cu mine ca-i ocupata don’soara cu prietenele….
Dar ocupatie gasesti…am dat iama in camera fetei si scot saci de lomuri (adica cele netrebuincioase:) ) sa vezi ce mi-o iau la toamna cand isi cauta ceva si nu gaseste…
@April- hahaha, si eu am facut la fel. Mie daca-mi sar in cap ca le-am aruncat nu stiu ce, le spun ca le ramasese mic. Nu stiu daca mai tine asta mult timp. 😀
Eu am stabilit sa le sun doar de doua ori pe zi, dimineata si seara. 🙂
auzi cucoana? pai o fi bine sa stai acasa, mai iesi prin curte, mai faci una alta si sa ne vorbesti de concediu, noua…? si mai ales sa ne spui de vacantele la bunici, la tara?
reaoooo 🙁
Pana acum 1 an te rugai de ele sa stea la tara, cand le-ai convins le vrei inapoi 🙂 lasa fetele sa se distreze
@coana zoitzica- fac asta pentru ca e ultima zi de concediu. 😀
@Cristina- Le las fete, da mi-e dor deja. 🙂
Când crezi că te vor suna să le trimiți un Mc Donalds? 🙂
Când pot să te sun să-mi trimiți un tort Nina-style?
@Cristian- nu cred ca ma suna pentru Mec, le face mamai tot felul de mancaruri, fix ce le pofteste inimioara.
Tort zici, tu stii ca tot concediul asta de o saptamana n-am facut absolut nimic dulce? O fi de la caldura? Te anunt cand fac, daca am promis, am promis.
@Nina: da, ai dreptate 🙂 nuș cum naiba dar la mamaie răsar de nicăieri toate bunătățile posibile. Mi-e dor de multe mâncăruri pe care numai bunicile mele știau să le facă EXACT cum îmi plăceau mie. Amintiri…
@Cristian- ma gandeam acum, daca peste ani fetele mele isi vor aminti sa citeasaca aici, cum era cand erau copii. 🙂
@Nina: ar fi frumos să o facă. Vezi, noi avem amintirile noastre din cap, din niște poze și cam atât. Mai am dedicațiile bunicului meu pe cărțile cu Jules Verne pe care mi le cumpăra cândva.
Vai Cristi, mi-ai adus aminte de cartile mele preferate…chiar rasfoiam saptamana trecuta volumele sa-i aleg unul fiicei mele si ma gandeam ce-ar fi sa recitesc cateva? cred ca asta o sa fac dupa-amiaza cand termin cu smotru’
Nina, eu oricand o sun e prea ocupata pt ma-sa 🙂 …las’ ca vine ea acasa…
@Cristian- fetele imi spuneau acum ca sunt in pod la mamaie si au gasit un geamantan cu carti vechi. Ma gandesc cu groaza, pentru ca cred ca am acolo un jurnal vechi de-al meu si ele is prea mici ca sa-l citeasca acum. 🙁
@April- eu chiar reinvat odata cu ele toate poeziile de la scoala. Face bine la memorie. 🙂
@April: Îți doresc succes 🙂 Eu n-am reușit s-o fac pe fii-mea să citească ce citeam eu în copilărie. Mă rog, să zicem că citeam cărți pentru băieți, dar e un motiv cam forțat.
@Nina: hai că m-ai omorât cu jurnalul! 🙂 Știi, și fii-mea are/avea jurnal, dar îl ținea într-un caiet special CU CHEIȚĂ. Matale de ce n-ai cheiță la jurnal? 🙂
Numa de fii-mea vorbesc. Cred că trebuie s-o sun să văd ce mai face. 🙂
@Cristian- hihihih, pai pe vremea mea nu erau din alea cu cheita. Mi-ai dat o idee pentru postul de maine, dar trebuie sa vorbesc cu Sonia sa vad daca-mi da voie sa scriu. 😀
@Nina – OK. Așteptăm cu interes 🙂
Ioiiiii….mi-ai amintit de copilarie,cand mama “ne uita” toata vacanta mare la bunica….plecam de acasa pe 16 Iunie si ne intorceam acasa in 14 Septembrie 😀
@Cristian – am facut primul pas, am primit acceptul. 😀
@ana- hahaha, fix asa era si la noi, da’ veneam inapoi pe 13 septembrie, pe 14 mergeam la librarie si la magazinul universal, ne luam rechizite si uniforme. 😉
de , daca nu esti copil :>
@Bogdan- da, ce sa-i faci, asta-i viata! 😀