fără toane

Fericirea nu cade din cer decât foarte rar și numai pentru cei mai norocoși, noi restul trebuie s-o construim muncitorește și să ne mulțumim cu micile bucurii pe care viata ni le oferă sau de care noi ne îngrijim să avem parte.

Exista multe, mult prea multe, lucruri pe care le facem pentru ca așa trebuie și puține, mult prea puține, sunt cele care ne fac viața frumoasă, ne bucură de fiecare dată când avem timp de ele (timpul ăsta îmi mănâncă mie zilele). Așadar, care-s pentru voi momentele de maxima satisfacție sufletească, acelea pe care le așteptați mult și dureaza de obicei prea puțin? M-am gândit, evident, și care-s ale mele și avem așa:

Cafeaua de dimineață

Am ajuns să mă bucur de cafea, veți spune, dar nu-i chiar așa. Am un întreg ritual al cafelei făcută bătrânește la ibric, turnată într-o anume cană în care pun trei degete de cafea și completez apoi cu lapte, băută in curte, înconjurată de lumina dimineții și florile frumos colorate. Sunt momentele cu care eu îmi încep ziua, mă gândesc la ce am de făcut și-mi potențez energiile pentru a-mi ajunge întreaga zi.

Zâmbetul fetelor mele

Uneori chiar  în timp ce-mi beau cafeaua, alteori mai târziu în cursul zilei, momentul în care fetele se trezesc și apar în fața mea, de cele mai multe ori în pijamale, uneori cu ochii încă lipiți de somn, dar întotdeauna zâmbind, momentul ăsta zic, aș vrea să-l am pentru mine și peste douăzeci de ani. Nu se va întâmpla așa, dar faptul că acum îl pot avea, mă face să-l prețuiesc mult.

Satisfacția lucrului bine făcut

Sau starea de bine pe care o am de fiecare dată când finalizăm o comandă în atelier, sau chiar mai devreme, atunci când clientul acceptă modelul. Să știi că a ieșit din mâna ta o chestie pe care cineva doar și-a închipuit-o, și-ai reușit s-o faci exact așa cum el și-a imaginat-o, e o senzație de nedescris. Bine, eu doar trăiesc în preajma ei, a senzației, pentru că practic nu-s eu cea care face, pune în practica viziunea clientului, dar na, mă învârt și eu pe aici. :d

Cititul

Aș putea să trăiesc fără nici-o problemă doar citind.  Bine, să fie cineva care-mi aduce la nas trei mese pe zi și jur că n-aș mai avea nevoie de altceva. Îmi place la nebunie să citesc, cu atât mai mult cu cât în copilărie mi-au lipsit cărțile. Cărțile mele, că bibilotecile erau pline de mine, mergeam chiar și de două ori pe săptămână să împrumut cărți. Am suferit mult că nu erau ale mele, dar uite că roata s-a învârtit și acum am cărțile mele. A, și dacă vreodată vreți să-mi faceți un cadou și nu știți ce mi-ar plăcea, vă spun acum că nu veți da niciodată greș cu o carte. Bine, pot fi și două. 😀

Prietenii

N-am mulți, dar ăia care sunt mă bucură de fiecare dată când ne întâlnim. Indiferent că bem o cafea împreună și vorbim nimicuri, că ne petrecem o seară liniștită în curte la grătar sau că facem concediile împreună, momentele astea cu prietenii sunt de neprețuit. Știu, sunt un prieten comod, care rar de tot are inițiativă în a organiza ieșiri sau pur și simplu întâlniri între prieteni, iar acelora care-au înțeles asta și m-au luat așa cum sunt, le mulțumesc din suflet. 🙂

Plimbările cu bicicleta

Indiferent dacă-s doar plimbări sau sunt drumuri pe care le fac cu treabă, atunci când merg cu bicicleta mă simt excelent. De când am înțeles eu că poți merge foarte bine 10 km fară să ajungi la destinație transpirat tot, am luat mersul cu bicicleta în serios și sunt foarte mulțumită de treaba asta. Încerc să-mi programez zilnic o ieșire cu bicicleta și mă gândesc serios să fac asta până târziu în iarnă. Să vedem ce-mi iese. Uneori stau și mă gândesc cum de-am pierdut atâția ani fără plimbările astea lungi pe bicicletă.

Blogul ăsta

L-am lăsat special la urmă pentru că mi-e foarte drag. Mă bucur că-l am, exact ca un copil care primește o jucărie nouă, numai că eu de trei ani nu mă mai satur de jucăria asta. E drept că aici totul se modifică de la o zi la alta, ba chiar de la o oră la alta, iar eu când scriu și mai ales când citesc comentariile voastre sunt foarte bucuroasă. Uneori n-am timp suficient pentru el, scriu ceva în grabă și mă întorc la viața de om serios și cu responsabilități, dar adevărul este că abia aștept să revin aici, să văd ce se întâmplă, să vorbesc cu voi, să-i citesc și pe alții și tot așa, să mă învârt în lumea asta, care sinceră să fiu, la mine-i strâns legată de lumea reală pentru că eu scriu ce trăiesc, ce simt, pe unde umblu, ce-mi place…

Mai sunt, desigur, și alte lucruri care-mi plac: gătitul,  călătoriile, desenul, ah cum de-am uitat desenul, dar vedeți dumneavoastră, zic ca de data asta să ne oprim aici, am scris pentru că tomata cu scufiță mi-a dat leapșa asta faină pe care vă rog și pe voi s-o faceți. E un exercițiu foarte bun de a ne pune în ordine chestiile care ne aduc bucurie zilnic. Spor!