Hai să vedem cum e cu munca timpul ăsta neplătit, căruia îi spune internship! Îi spun neplătit pentru că eu cred că așa ar trebui să fie.
Citesc la Miruna o întreagă dezbatere pe subiect și o simt că ea e undeva la mijloc. Majoritatea comentatorilor spun că munca lor trebuie plătită. Sunt perfect de acord cu asta, însă despre care muncă vorbim?
Știți câți bani costă un curs bun care te învață doar teoretic niște chestii? Știți. Atunci gândiți-vă cât costă același curs care te învață lucruri practice. E un pic mai scump, nu-i așa? Voi mai aveti un pic și spuneți că și la facultate ar trebui să vă plătească. Pentru că va duceți, prapădiți timp, scrieti, invatati, sunteți activi acolo, de ce să nu caștigați bani?
Voi înțelegeți că oamenii ăia se opresc din ce făceau ei și își pierd vremea cu voi? De ce nu vă duceți în altă parte să vă angajați, pe bani, pe munca voastra, pe ce stiti voi să faceți? De ce vreți să luați locul unuia care poate vrea să învețe meseria care-i place,de la cel mai bun în domeniu, mai mult decât să câștige niște bani repede?
Când ți-a intrat în cap că vrei să faci un internship, eu zic că ar trebui să te concentrezi pe faptul că vrei să înveți ceva, că tu vei ieși cel mai câștigat din treaba asta, că atunci când ești foarte bun se va găsi cu siguranță cineva care să aprecieze asta. Uitați de bani pe timpul internship-ului. O să vă gândiți apoi la ei toată viața voastră.
În plus, nici n-ați ști cât merită munca voastră. Adică, dacă te duci la internship și să presupunem că ăia sunt dispusi să te plătească și te întreaba cât vrei pe ora, tu ce le spui? De unde știi tu cât meriți pe oră? Să zicem că ai tupeu și spui o sumă. Oamenii sunt de acord cu ea și îți cere să le spui ce știi să faci pentru suma aia. Ups… păi să vedeți că eu am venit aici să învăț…eu deocamdată am capul plin de teorie cu care habar nu am ce să fac, dar știți sunt dipus să stau pe lângă cineva, să-l sâcâi cu întrebări, să-l țin din treabă, să-mi arate, să-mi explice….
Cu un singur lucru sunt de acord. Internship-ul gratuit n-ar trebui să fie mai lung de două-trei luni. Maxim. Părerea mea e că în timpul acesta, ăsta micu care respira greu ori înțelege cu ce se mănâncă meseria aia, îi place, o face cu drag și cel pentru care face asta își dă seama că-i bun și începe să-l plătească, ori învățăcelul își dă seama că nu-i de el acolo și își caută de drum.
Nu vorbesc de ucenici de avocați sau de cei din relații publice, că n-am experiență în domeniu, dar vreau să vă zic că atunci când aveam vreo 22 de ani și eram fascinată de munca dintr-o agenție de publicitate, m-aș fi dus acolo să văd ce și cum își fac oamenii ăia treaba, fie și din postura omului care închide și deschide ușa. Chiar și așa tot nu m-au primit, au zis că-s prea pregătită ca să fac asta… 🙁
Când am terminat facultatea nu existau internship-uri în Romania, dar nici eu nu prea știam să fac nimic. Când angajatorul m-a întrebat ce salariu vreau, de teamă să nu spun prea puțin, am spus că nu vreau niciun salariu. Vreau să muncesc o lună și după asta să stabilim împreună ce salariu merit. N-a fost rău. În doi ani eram administrator în firma aia, iar patronul pleca la el acasă în Germania, lasându-mi toata firma pe mână. Aveam 24 de ani și în jur de 40 de angajați.
Intr-un fel ai dreptate, dar sunt o gramada de companii care nu sunt de acord cu tine. Ei platesc pentru intrennship, nu la fel cum platesc un angajat permanent, dar o fac.De ce?Pentru ca sunt oameni pe lumea asta care au nevoie sa se sustine singuri ( prin scoala, intrenship etc). La fel cum firma respectiva isi pregateste viitorul angajat( sau nu). Depinde din ce unghi privesti.
@cafea_amara- n-am nimic impotriva celor care platesc intenshipurile. Bravo lor! Eu am ceva cu cei care se supara ca pot merge la un internship neplatit. Daca nu vor, nu se duc, nu-i obliga nimeni.
Good point!:)
Aceasta este o descriere a unei lumi utopice, ideale. La noi (sper ca vorbesti de romania) aceasta posibilitate va fi folosita la maxim de cei cei vechi pentru a scapa de sarcinile mici si plicticoase: facut cafea, mutat hartii, facute statistici inutile – da tu alte exemple.
Ca sa nu spun ca este ubicuitara acea parere ca “ucenicul nu trebuie invatat pentru ca maine oricum merge la concurenta”
Eu zic ca maxim 10-20 % o sa ramana cu ceva cunostiinte practice pe care sa le foloseasca. Si cand zic 20% sunt optimist.
@Darael- pai daca ti se intampla asa si tot nu esti platit, ce te opreste sa pleci?
Sunt firme mari care plătesc pentru internship sau cel putin in sibiu sunt.Pentru ca ti se iau in considerare cred ca ar trebui sa mergem si la cele care nu sunt platite.Pentru ca inveti ceva
acum cateva zile discutam cu un viitor absolvent de facultate si-mi spunea ca nu munceste acum, dar din vara, dupa ce termina facultatea, cu siguranta o sa mearga pe un salariu de 500 Euro. l-am intrebat ce stie sa faca? ca el face si drege si muta muntii.
l-am intrebat care-i tva-ul la un produs ce costa in magazin 1.000 lei. mi-a cerut un calculator si dupa ce a butonat toate tastele, mi-a spus ca nu poate lucra pe un calculator de birou, ca are nevoie de un pc sau laptop cu conexiune internet 🙂
@Maria- eu nu spun ca nu sunt si chiar ii felicit pe cei care le fac. Eu vorbesc din punctul de vedere al celui despre care povesteste @coana zoitzica.
@Coana zoitzica- deci da!
[…] internship-ului de la The Practice a facut ceva valva pe net. A scris si Nina, a scris si Miruna despre internship si daca ar trebui sau nu sa fie […]
Parerea mea e undeva la mijloc. Depinde de ce faci, cat faci, cum faci in firma respectiva. Dar unii (aici in Tm) au pretentia sa fii absolvent cu minim 6 luni experienta ca sa aplici la un internship neplatit, ceea ce nu mi se pare deloc fair play.
Eu am facut 2 ani neplatit si mi-a ajuns pana peste cap ca nu faceam fix ce imi doream, adica mi-as fi dorit ceva mai interesant. Asta este, a fost bun si asa, m-a ajutat experienta la cv :).
App… vezi ca e scris gresit in titlu.
Daca nu vrei, nu te duce, asta ziceam şi eu cu “prost nu-i ăla care cere”. Dar totuşi, uneori se abuzează. Nici eu nu am curajul (încă) la aroganţe prea mari, dar cred că e bine să ştii cere, ca să ai de unde lăsa în negociere. Indiferent despre ce vorbim.
Ex: Să mă ia acum un superprof cu el în cabinet să mă înveţe treabă la pacienţii lui, i-aş face şi pantofii în primele 2 zile, crede-mă.
Dar să mă duc gură-cască şi femeie de serviciu la un dentist care îmi spune poveşti şi-mi arată ca la TV, nu merci. Pentru asta nici nu mă trezesc dimineaţa.
@Oana- hahah, in tren ship. 😀
Vezi, pentru tine tot a fost bun la ceva, numai ca 2 ani e deja prea mult. 🙂
@Copila blonda- asta am uitat sa scriu si chiar ma gandeam azi ca asa trebuia sa incep: Frate, acolo unde vrei tu sa te duci la internship, tre’ sa fie cel mai tare loc la care nici in vise nu sperai sa ajungi. In rest, la firme de-astea de duzina…astea nici n-ar trebui sa pronunte cuvantul internship. 🙂
De fapt, la noi nu exista cultura voluntariatului si a internship-ului. Toti visam sa facem bani stand acasa pe facebook sau sa avem un job de 3 ore si sa castigam cat directorul general.
Nina eu sint de acord cu tine, nu trebuie platit, dar nu trebuie sa fie nici de lunga durata, adica 2 ani, nici macar un an.
Am vazut tot felul de pareri si vreau sa va spun ca asa e mentalitatea romanului (in general) ca trebuie platit. Cum ziceai tu nu trebuie platit, asta daca merge acolo si invata exact cea ce ii trebuie lui pentru meseria lui, nu sa faca cafele si sa mute hirtii cum zicea cineva. Dar se pare ca in Romania, treaba asta e la inceput si pina se vor invata romanii sau vor intelege (si cei care trebuie sa mearga si angajatorii) conceptul, va mai dura.
Eu m-am mai scolit aici acum 15 ani, ca asa trebuia. Inainte sa termin scoala ca sa primesc diploma am avut nevoie sa fac 6 saptamini de internship. Am gasit o companie, nu e chiar asa usor sa gasesti, chiar daca nu te platesc, nu vor sa isi piarda timpul invatindu-te pe tine, iar tu ca persoana trebuie sa fii recunoscator ca te-a luat te-a invatat si nu sa astepti sa te plateasca. Dar cum ziceam aici nu se platesc, in schimb in functie de cum esti tu ca om si cum te comporti, la sfirsit s-ar putea sa te alegi cu ceva. De exemplu eu am primit un gift card de $100 la sfirsit de la patron, dar am avut colege care nu au primit absolut nimic pe unde au fost ele. Mie mi se pare foarte normal sa nu fii platit, cu conditia ca acolo intradevar sa te invete si sa te puna sa faci ptr. meseria care te-ai dus, iar durata sa nu fie lunga.
Aici lumea face si voluntariat foarte mult care nu e platit. Am vazut lume iesita la pensie care fac voluntariat la spitale, asta ca sa nu stea acasa, socializeaza cu lumea, plus ca mentalitatea cu care au crescut este sa ajute. Sa fim seriosi ca la noi in Romania si lumea care e platita, nu munceste pentru cit e platit,sau cel putin asa era inainte, trageau chiulul cit puteau…
Stiu o sa imi sara lumea in cap acuma si o sa imi creez antipatii aici pe pagina ta…..
O zi buna!
@coana zoitzica- da, pana si eu visez la asta. Bine, pana atunci muncesc, dar… 🙂
@MMA- Nu-ti faci bre niciun dusman. Aci lumea intelege ce inseamna sa vrei sa inveti si sa nu vrei sa muncesti. 😀
Io am facut ‘internship’ la radio 8 luni neplatita. Si as fi mancat rahatul oricui, numai sa pot iesi in emisie. Si am facut la rahaturi in primele emisiuni, de se sparie gandul, ca asta nu o inveti din carti ci pur si simplu cu destele pe butoane si cu botul in microfon. Si am tras vara aia 8 ore pe zi de emisie, ceea ce e sinistru de obositor si weekend inclusiv si nopti si dimineti si sfantul stie ce. In ultimele 2 luni directorul a vazut ca traf de 2 ori mai mult decat titularii si a facut ceva sa primesc un banut. La 8 luni dupa inceperea “carierei” de pierde-vara am primit emisiunea mea si am semnat primul contract de munca.
Parerea mea e ca in cele mai multe cazuri un stimulent financiar e binevenit. Spun asta ca eu am facut ceva “practica” pe banii mei si nu e cel mai dragut sentiment
@Dojo- QED
@Cypy- n-a fost placut, dar a fost in interesul tau?
Nina, eu am avut noroc ca lucram impreuna cu o cunostinta, coordonam o echipa si nici nu era ceva extram de dificil si nici job full time :).
Cauti om pentru internship. Dupa chinuri gasesti (pentru ca este foarte greu sa gasesti un om deschis la a invata).
Dar ce faci cand dupa 3 luni: stii eu plec la altul cu 800 de euro. Tu il platesti cu 200 de euro pe luna (ca deh, trebuie sa manance cu ceilallti si sa isi permita cele de igienta), il inveti si apoi pleaca :). Iti pleaca pentru ca toti la varsta de 22 ani am considerat ca suntem buni de mutat munti si nu o munca de birou in care nu ajun sef decat in 7-8 ani.
Bine că eşti tu deşteaptă şi coioasă. Mi-ai irosit 5 minute din viaţă.
Au fost 5 minute castigate, nu pierdute. Gandeste-te la asta pe tot parcursul vietii tale in care te vei lovi de situatii de genul asta.
Si da, dintre noi doi eu sunt aia desteapta. 🙂
Nu, pierdute.
Atitudinea ta e greţoasă, daca eşti aşa militantă, de ce nu te duci tu sa te exploateze cineva pe gratis? “Internship”. Munca e muncă, trebuie recompensată cumva. Te aştepţi să găseşti o universitate când mergi la internship? Nu, găseşti un angajator burtos care ar da orice pentru forţă de muncă gratis, documentează-te şi tu înainte să vorbeşti.
Tu poate ai nimerit un angajator serios, poate te-a văzut că îţi faci treaba, şi acum îţi etalezi aerele de superioritate? Îţi urez să dai peste un angajator care să-şi bată joc, să te folosească ca pe o cârpă, şi vedem apoi dacă-ţi mai vine să faci muncă gratis.
Am mai pierdut 5 minute să scriu commentariul ăsta.
P.S.: Un om deştept recunoaşte sarcasmul. Nu e cazul tău. 🙂
In domenii de genul celor in care intelegi ce ai de facut in primele 5 minute (ex. sortat fructe, vopsit garduri, maturat strazi) nu-i nevoie sa mergi la internship neplatit. Ai dreptate, acolo trebuie sa te plateasca din prima zi, pentru ca tu prestezi munca, munca ce poate fi cuantificata. Articolul se refera la un alt fel de intership: acela in care doresti sa te duci chiar si neplatit. Altfel nu merita sa-ti irosesti nici tu timpul, nici oamenii care vor sa te invete ceva.
P.S. La partea gretoasa, te rog sa recitesti primul tau comentariu.