fără toane

Sâmbătă seara am fost la petrecerea unei prietene de-a copilelor. Pentru că fetei îi plăcea o jucarie anume, ne-am străduit să i-o facem cadou, dar cum noi tre’ să luăm cadou la dublu, a doua alegere a fost o perucă. De fapt era doar o coadă pe care o puteai atașa părului tău printr-o clemă, ceva banal oricum. Da, dacă ar fi totul așa simplu…

Sonia și Iulia au coalizat și mi-au reproșat că lor nu le iau niciodata așa jucării frumoase, iar de fiecare dată când merg la ziua altor copii acestora le luăm numai lucruri cool ( fie vorba între noi, din peruca aia curgea o grămadă de păr, am văzut în timpul petrecerii și mi-a părut rău că i-am luat copilei asta, dar răul era deja făcut).  😀

Măi, li s-a pus pata pe coada aia și neapărat au vrut să aibă și ele. Inițial le-am zis că eu nu dau banii pe așa ceva.  Sonia mi-a replicat: Mami, tocmai ce-ai făcut-o! 🙁  Oricum au înțeles ideea și  s-au dus la tataie, l-au pupat pe amândoi obrajii și-au făcut rost de bani.

Apoi le-am zis că merg cu ele la magazin doar după ce își termină temele. Toate. Au reușit și asta în timp record și am fost nevoită să mă țin de cuvânt. Odată ajunse la magazin ne-am dus direct la raionul cu păpuși, peruci pentru păpuși și cozi din astea cu păr curgător. Hahaha, ce m-am bucurat, nu mai aveau decât una blondă. Din păcate pentru mine mai exista un magazin, la câțiva kilometri distanță. Aveam un chef să  caut peruci duminică după-amiază, ceva de speriat. 

Fetele mele n-au părul blond așa că s-au cam pleoștit când au vazut oferta, dar mama lor atât a așteptat. Eu: Nu vreți să intrăm în supermarket să vă uitați acolo, poate vă alegeți altceva, poate niște stilouri bune sau o mapă frumoasa? Ele: Hmmm, da, mergem în magazin, dar ne uităm la jucării și dacă ne ajung banii ne luam ceva de joacă.

Norocul meu că oferta de jucarii e oarecum limitată și ele le-au cam încercat pe toate. S-au plimbat un pic printre rafturi și s-au liniștit. Resemnate au vrut să meargă la cărți. Stilouri și mape noi nu le atrageau nici atât, dar special n-am zis eu nimic de cărți. Am vrut să văd dacă le trece varianta asta prin cap. 😀

Au stat vreo douazeci de minute printre cărți, ocazie cu care am mai văzut și eu ce-a mai apărut nou și până la urmă am plecat de la raionul ăla cu două cărți. Dacă de a Iuliei sunt foarte mulțumită, ca-i Heidi editată bibingv, o idee ce mi se pare genială, mai ales pentru copiii care acum se străduiesc să învețe o limbă străină, ei bine, cu Sonia am avut de furcă, vroia numai cărți cu vampiri sau ceva cu povești de groază. În final am  lăsat și eu și ea câte ceva de la noi și am acceptat să-și ia Cum să fii cea mai bună în toate.  Ce să zic, ea poate să încerce, înainte de-a afla că-i imposibil. 😀

Nu vă spun ce mândru a fost bunicul când a văzut că fetele au ales cărți în locul perucilor.