Am fost miercuri seară o fugă la Cora, să luam câte ceva de mâncare și să lăsăm acolo trei sferturi dintr-un salariu mediu.
N-am avut de ce mă plânge, era liber și-n parcare și-n magazin. Numai pe bandă a fost ceva aglomerație, așa că la un moment dat un bidon de ketchup cade și se sparge maiestuos, umplând gresia crem cu pastă roșie picantă. Înainte să-l plătim.
Apare lângă noi rapid un om de la pază și ne spune că tre’ să mergem să luăm alt bidon, și să-l scanăm și pe ăsta spart, să nu existe discuții. Ce discuții?
Bun, se duce Sorin, ia alt ketchup, vine cu e la casă, vânzătoarea îl adaugă și pe ăsta pe bon și ne spune că în mod normal ea nu ne-ar fi pus să plătim bidonul spart, dar dacă ne-a văzut domnul de la pază, nu are ce face.
Sotul meu e un om calm. Iti trebuie foarte mult tupeu sa reusesti a-l scoate din sărite. Când a înțeles el că l-a plătit și pe cel spart, i-a sărit ketchup-ul muștarul și l-a luat la întrebări pe pazinc. Zice:
-Nu vă supărați, de ce m-ați pus să plătesc produsul defect? (În paranteză fie spus, defectul era peste tot, se întinsese, ca la crimele fără premeditare, peste tot. O cucoană care n-a fost atentă, chiar a călcat în defect. )
Paznicul îi răspunde senin:
– Pentru că l-ați spart.
-Eu l-am spart? A căzut singur de pe bandă. Banda voastră. Acționată de angajatul vostru.
-Da, dar dumneavoastra ați pus produsele pe bandă. ( Aici greșea, eu fusesem dizainărița de înșirat produse 😀 )
-Le-am pus pentru că mă obligați dumneavoastră, că altfel nu le puteți scana, și nu-mi puteți lua banii. Cumpărați-vă sisteme de scanare a produselor direct din cărucior și evitați pierderile!
-Deocamdată dumneavoastră sunteți cel care a pierdut.
O, da. Aici l-a scos din pepeni pe Sorin, care s-a uitat la ecusonul omului și l-a întrebat unde poate să-i facă reclamație. Scrisă.
La serviciul clienți, doamnele drăguțe au zis: cum, un ketchup, nu v-a dat altul? Ba da, dar l-am plătit și pe acela. Nu le prea venea să creadă, pentru că, ziceau ele, nu așa se procedează. Al meu firbea, zicea că nu vrea nici un ban înapoi, că nu-i vorba de bani, nu vrea nici un alt bidon de bulion, el vrea să facă reclamație omului și atât.
A venit șeful paznicilor, ne-a luat cu binișorul (săracu’ om), că să vedeți, că-i un băiat nou, că nu știu ce… Pe Sorin îl rodea ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi căzut un televizor de pe bandă, și completa de zor formularul de reclamație.
Nici eu nu știu cum l-am calmat și l-am făcut să renunte la a-l mai scrie plângerea, ba încă l-am făcut și să facă un drum până la raionul cu bulioane să ia alt ketchup. Bineînțeles că a luat alt sortiment, dar noroc că avea același preț cu cel spart, că altfel…
Când am ajuns acasă cu două bidoane noi de bulion, am văzut că mai aveam, nici mai mult nici mai putin, de încă 5 butelci începute, de sos roșu. Ei, cum am 7.
Niciodata nu-i destul bulion in casa!:))
Alineatul 5, primul rând, primul cuvânt “soţl” 😀 (poţi şterge comentariul)
@cafea-amara- da, exact. 😀
@copilu- imagineaza-ti ca editez din telefon. E crima si pedeapsa. 🙁
Nu am ştiut, doar mi-am făcut datoria de cititor fidel 😀
Cand citesc unele din posturile tale imi creste adrenalina :))
@copilu- iti foarte multumesc 🙂
@dan- asta sper ca e de bine. 🙂
Deci, cred că e o problemă generală cu cei de la pază din supermagazine.
Eu intr-o zi am păţit să se lege un băieţaş de ăsta de mine că nu aveam rucsacul sigilat. Aşa e la intrare, îţi sigilează bagajelul. Ei bine, când am intrat eu nu era absolut nimeni acolo. Nu am timp de pierdut după ei, aşa că am intrat.
La ieşire doamna de la casă m-a intrebat de ce nu e sigilat. Nu era nimeni la intrare, zic. Cheamă imediat paznicul. Ăsta imediat, aceaşi întrebare. Acelaşi răspuns. Stă baiatu şi se uită aşa la mine apoi mă întrebă dacă am ceva înăuntru. Eu îl întreb, vrei să te uiţi înăuntru.
Îmi zice că aşa ar fi normal. Îi zic să îşi cheme şeful şi îl las să se uite. Începuse să o dea după cireş, că îşî face datoria, că nu ştiu ce. L-am lăsat să se uite, dar eram plin de nervi. Chiar dacă eram într-o dispoziţie de zile mari şi chiar ar fi mers o ceartă cu ei. Nu ştiu cum m-am abţinut.
pe viitor, pentru mai multa adrenalina, va recomand sticlele de “Chivas” sau sampanie, din aia, ochioasa!
pe urma, da-l incolo de ketchup…nici nu-i asa de snatos !
zau daca se merita sa isi strice armonia dl. Costea pentru un amarat de bidon de ketchup
mihai: nu-si strica armonia pentru un bidon de ketchup, ci pentru o idee, aia de a fi tratat frumos. Trecem prea multe lucruri cu vedere ai atunci ne mai miram ca nu suntem respectati…
O experienta de viata. Cu aceasta ocazie vi s-a reamintit ca in lumea aceasta frumoasa avem si drepturi, nu numai obligatii.
Bine te-am găsit, pentru că poposesc pentru prima dată! Punctul meu de veder este că trebuia să plătiţi borcanul spart pentru simplul fapt că nimeni nu te obligă să înghesui produsele pe bandă, puteaţi aşeza câte un produs, în linie, şi să nu cadă ! Cele bune !
@omulvaly- sa zicem ca e asa cum zici, borcanele nu-mi cad. Dar daca pun trei televizoare pe banda, unul in spatele celuilalt, si unul cade, e ok? Platesc ei?
Oricum, alta data le inghesuiam de-a binelea, dar de data asta chiar le-am pus aerisit.
Bine ai venit!
[…] Toane: Nicio vizită la supermarket nu rămâne nepedepsită […]
Eu mereu pun chestiile casabile cu grija si de obicei sprijinite de altele, in caz ca … Nu as dori sa cada, mai ales ca, la cat is eu de pres, as fi platit pentru ele fara discutii. Chiar nu stiu sincer a cui ar fi vina, daca pica.
@Dojo- De azi inainte imi fac si eu un tel in viata din chestia asta cu asezatul produselor pe banda. 🙂
Am intrat in Mega sa iau ceva de mancare si mai aveam in mana alte doua sacose cu haine si electronice cumparate din alta parte. Nu se gaseau la Mega clar, iar paznicul a facut gura ca sa le bag in cutia mica cu cheie destinata clientilor. Incapeau in tot raftul poate. Nu am mai cumparat nimic.
@iYli- paznicii astia se cred un fel de superpolitisti. Cica tre’sa ne fie teama de ei. 🙁