fără toane

…dacă aș fi fost băiat. Uite așa, mi-a venit să mă închipui băiat.

Probabil că multe le-aș fi făcut altfel, aș fi ales și eu o fată, că fetele-s frumoase, nu ca băieții, aș fi făcut o școală mai de creier odihnit… Cine știe!? Cert e că altfel ar fi stat lucrurile în viața mea și nu neapărat mai bine, ci doar altfel.

Ideea asta cu băiatul mi-a venit când m-am reîntâlnit cu  Cătălina. Cu fata asta eu am fost colegă din clasa întâi până în a patra și mă leagă de ea multe amintiri. Pe vremea aia tipa era deșteaptă foc, de fapt cred că era cea mai deșteaptă din clasa noastră de pitici, dar era și urâțică rău. Asta spun eu care eram prietena ei și mie de obicei prietenii mei mi se par foarte frumoși, fizic vorbind. Cătălina era pipernicită, cu ochelari groși și cu aparat dentar. Adică spaima oricărui copil. Un fel de betty cea urâtă, dar mult mai urâtă. Ok, ați înțeles ideea, nu insist.

Deși mi se părea urâtă nu puteam să nu fiu prietenă cu ea, pentru că în afară de înfățișare era o mână de om foarte bun, care ți-ar fi împrumutat setul ei cu 48 de carioci fără să te întrebe când i-l înapoiezi. Învăța bine și era în competiție cu mine, iar mie asta îmi plăcea teribil. Plus că odată am auzit când îmi lua apărarea în fața altor colegi care spuneau că din vina mea ne-a dat învățătoarea dictare. Adevărul era că din vina mea se întâmplase treaba, dar ea totuși îmi luase apărarea, îi eram prietenă pe viață. Așa credeam eu atunci.

Viața însă ne-a dus pe căi complet diferite și a fost de ajuns să mă mut în alt cartier și implicit la altă școală ca să nu ne mai vedem 25 de ani. 🙁 

Am fost ieri cu treabă la un restaurant din capitală, și în timp ce așteptam persoana cu care aveam de vorbit, am văzut patru bărbați intrând în restaurant și cerând o masă în zona de fumători. Mi-a atras atenția faptul că unul dintre ei ducea în mână un scaun de bebeluș (port-bebe) plin. Asta n-are legătură cu povestirea, dar m-a șocat faptul că ăla își ducea bebelușul în fumul din restaurant și nimeni n-a avut nimic de comentat. Bunnn. Și cum stăteam eu așa fierbând de draci că lucruri oribile se întâmplă în lume la tot pasul, numai ce apare o doamnă cu doi băieți, unul de 11 și celălalt de 9 ani. Ca să mă înțelegeți, băieți mai frumoși ca ăia eu n-am văzut nici în reclame. Mă rog, știu unul la fel de frumos, dar nu despre asta vorbesc. So, copiii ăia erau picătură mă-sa. Adică doamna de era cu ei. Adicătelea Cătălina…

Continuarea v-o spun după ora 14, tot azi. 😀