fără toane

Maroco. Imi suna cunoscut si imi aducea aminte de niste betisoare, dar nu-mi aminteam cum se joaca. A fost de ajuns sa vad cutia cu bete si sa-mi amintesc, de serile din copilarie, cand jucam cu parintii la inceput si apoi si cu prietenii nostri, MAROCO. Doamne ce mai alunecau betele alea pe musamaua din bucatarie 😀

Aproape tot week-end-ul s-a jucat maroco, la noi in casa. Si nu au jucat doar copiii, ci si noi astia mari. Inca spre sfarsit, copiii s-au saturat si parintii au ramas sa se joace in continuare.

Va amintiti? Beţigaşele de diverse valori, se strâng în pumn, se bat bine şi se lasă brusc să cadă pe masă (sau pe orice altă suprafaţă tare, fără denivelări). Apoi, participanţii vor încerca pe rând să scoată cât mai multe beţigaşe din gramada, în aşa fel încât să nu mişte nici unul dintre beţele vecine celui pe care vrea să-l scoată.

Sincer nu credeam ca o sa fie asa distractiv, dar vedeti voi, au si jocurile astea vechi farmecul lor.