fără toane

Mă gândeam că asta-i o perioada bună de văzut sau de revăzut filme. Unele vechi, legat de care avem amintiri frumoase, eu ştiu, poate le-am văzut într-o companie aparte, cu prieteni la fel de vechi ca filmele şi unele noi, despre care am auzit că-s geniale şi vrem să aflam pe pielea noastră dacă-i chiar aşa.

Vineri seara am văzut cel mai frumos film vorbit în rusă. N-aş fi crezut c-am să ajung să spun asta, urăsc filmele vorbite în rusă, din principiu. 😀

 “Le Concert”, pentru că despre el e vorba, e  făcut de un român, Radu Mihăileanu, şi filmat 60% în România. Cu actori ruşi, francezi şi români. Mi-a plăcut atât de mult încât vi-l recomand cu cea mai mare căldură. Pentru mine e genul de film pe care vreau să-l am pe DVD şi să-l revăd cu prietenii din când în când.

Abia mă abţin să vi-l povesetesc, dar un traier tot vă las să vedeţi: