Deşi săptămâna trecută mă plângeam că-i o corvoadă să merg la cumpărături, vineri, aproape de ora închiderii, eram la supermarket. Am ales ora aia pentru că mă gândeam că-i mai liber, şi am avut dreptate, când am ieşit din magazin mai erau în parcare doar maşina noastră şi încă doua-trei maşini care presupun că erau ale angajaţilor.
În periplul nostru târziu am zăbovit câteva minute bune la raionul jucării, în încercarea de a găsi ceva cadouri drăguţe pentru doi copii frumoşi, dragi, cuminţi şi deştepţi. Nu ai noştri. 😀
La raftul cu jucării pentru băieţi era gălăgie mare. O familie numeroasă, adică mama , tata, un unchi, bunica şi bunicul plus prichindelul care era şi subiectul dezbaterii:
– Haidi fă, ia ceva şi hai să mergem că anunţară fetile astea închiderea.
-Ce să-i iau mă că helicopter din ăsta mare are. Nu tu i-ai luat mă Lucefere data trecută?
-Da mă, i-am luat eu d-ăsta, hai să-i luăm maşină din asta cu telecomenzi. Ia uite nenicule cât e de mare asta, îţi place?
-Nu-i lua mă dreaqu’ iar maşină că are grămadă de maşini, i-ai un robot, ceva.
-Ce să faca bre cu robotu’, n-ai văzut că roboţii ăia a’ lu’ Ministru nu-i place?
– Uite mă, ia vino să vezi ce şucar e autobuzu’ ăsta, are şofer care coboară, să fiu al drequ’ dacă nu i-l iau p-ăsta. D-ăsta n-are nimeni fă Maricico, o să moară ăia a lu’ Bălan când l-o vedea.
– Haidi mă, n-aţi mai luat nimic, hai deaqu’ că zice ăştia că sântem la furat, luaţi-i băiatului un cadou frumos şi hai să mergem.
– Haoleu fă, da’ unde-i baiatu’?
Între timp, copilul familiei ce se consulta în vederea alegerii celui mai adecvat cadou pentru mezin, venea din cealaltă parte a raionului de jucării, cărând după el o săniuţă:
– Tati, tati, uite săniuţa, te rog să-mi iei săniuţa asta!
Toţi ai lui au rămas cu gura căscată, în timp ce eu zâmbeam în gând văzând lecţia pe care cei mari o primeau de la copil şi sperând eu atunci că nici pentru ei nu-i chiar totul pierdut. Mă refer la faptul că micuţul spusese te rog şi îşi alesese o jucărie decentă şi folositoare, dacă e să ne luăm după meteorologi. Numai că zâmbetul mi-a îngheţat în suflet în secunda doi, când tatăl copilului a hotărât:
– Mâncaţi-aş coaili tăle, îţi ia tata şi săniuţa şi autobuzul (era o enormitate de autobuz căruia copilul nu-i aruncase nici măcar o privire). Haidi fă, ia-o pă măta şi pă tactu şi hai să mergem! Lucefere, tu nu i-ai luat nimic mă?
Sunt foarte multi părinţi care gandescc aşa, bine, poate nu se exprima chiar la fel, dar de gândit… Al meu trebuie să aibă cele mai mari şi scumpe jucării!
A, şi în cazul în care vă întrebaţi dacă eu am stat şi m-am uitat la ei ca la spectacol în tot acest timp, răspunsul este: da, aşa am făcut.
Multumesc Nina, imi incep ziua zambind. Esti tare de tot sa reproduci limbajul acestor “cumparatori”
Sa ai o saptamana buna!
savuroasa conversatie, a tinut loc de cafea (ca o cafea decenta n-ai gasi in cooperativa asta !!! )
@Carmen- multumesc la fel! Se anunta zapadaaaa!
@Mihai- cum bre, asa te lauzi?
Mda, luam jucarii si apoi ne intrebm de ce nu-i plac plodului!! Ca nu facem un studiu de piata 🙂 inainte
@Nicu- astia mai erau si cu copilul de fata adica le era usor de tot sa aleaga. 😀
Poate că din acest post ar fi trebuit să trag nişte concluzii înţelepte, însă dialogul m-a acaparat întru totul :))
Hai, Lucefere, că m-ai făcut să uit că e luni dimineaţa 🙂
Mulţumesc, Nina!
noi mergeam cu cei mici la cumparaturi de sarbatori,ne spuneau ce doresc si apoi unul mergea cu ei la masina si celalalt zicea ca se duce sa-i spuna Mosului ce-si doresc cei mici.Bineanteles ca le plateam si le puneam in portbagaj iar sub brad gaseau exact ce si-au dorit.Acum s-au marit si s-au smecherit,ne spun ce-si doresc,intreaba daca Mosul isi poate permite si adauga ca nu se supara daca nu pot primi tot ce doresc.Dialogul a fost de nota 1000,pe bune,m-am amuzat .
@mazgalica- hahah, ai tu timp sa tragi si concluzii. 🙂
@viatanomada- astia mici cu cat cresc cu atat sunt mai smecheri. 😀
Mi-e aproape imposibil sa cred ca acest copil foloseste cuvantul “te rog” cu o asemenea familie. Din pacate acest copil se va pierde fiind inghitit de familie. Pacat.
Si da, sunt foarte multi oameni, cu ceva bani si lipsiti de educatie. Doar traim in Romania, la naiba!
@cafeaua_neagra- si mie mi s-a parut complet diferit limbajul copilului de cel al parintilor dar vorba ta, e inca mic, are tot timpul din lume sa se strice. 🙁
Uite de aia imi pare bine ca natalitatea din Romania scade si ca peste 100 de ani se va vorbi limba maghiara pe plaiul nostru mioritic.
At fi si greu sa auzi altfel de dialoguri prin magazine, cand 90% din romani sunt pasionati de emisiuni educative de genul: State de Romania, Regina, Mostenirea si Inima de tigan.
Culmea e ca , desi sunt superinteligent, nu vad nici o scapare din aceasta spirala a mortii.
OFF Topic: Tu ce i-ai cumparat prichindelului tau ?
Lucefer? =)) Da, foarte tare lectia, mai ales ca daca mergi pe premisa cele mai mari jucarii si cele mai scumpe si cand va fimare va vrea tot “cele mai amri sim scumpe jucarii” si poate ca viata nu-i va oferi asta si uite asa nu va putea fi copilul happy la maturitate.
Parintii mai cumpara jucarii si pentru ei, pretextand ca le ia pentru cel mic.
Eu mai fac si de-astea, ca doar ma joc impreuna cu fiica-mea ! 🙂
@Uirebit- noi am luat un joc din seria IQ games. E din cele la care daca nu le gasesti solutia si iti pierzi rabdarea, pti trimite un cupon producatorului prin care cumperi si solutia. 😀
@RCA ieftin- e greu sa te gandesti la toate dar uneori nu mai gandim deloc. 🙁
@cezzar- da, si eu fac asa uneori, dar nu aleg cei mai mare sau mai scump. 😀