fără toane

Există oameni care se simt excelent atunci când pot să-i ajute pe ceilalţi şi o fac de câte ori au ocazia. Din fericire pentru mine cunosc mulţi asemenea oameni, şi mai mult decât atât, am convingerea că şi  fetiţele mele sunt de aceiaşi factură. 

 LiaLia e un astfel de om, care acum ne roagă să o ajutăm. Nu pe ea personal, deşi sunt sigură că ajutorul pe care noi îl putem oferi câtorva familii cu mari greutăţi, ea îl va considera un ajutor dat ei direct. Da, există astfel de oameni care deşi nu câştigă nimic, câştigă enorm. Respect. Stimă. Iubire. Da, Lia, ai tot respectul, stima ţi iubirea mea, şi-s sigură că nu numai a mea.

Am hotărât împreună cu familia (bine, pe Sorin nu l-am întrebat, dar el sigur e  de acord. 😀 ) s-o ajutăm şi noi atât cât putem din când în când pe doamna Cornelia Moldovan, care are 4 fete cucuiete, toate mai mici decât Iulia şi Sonia. Ceea ce e perfect pentru că nu vreţi să ştiţi câte hainuţe ne rămân nouă mici. Şi aproape noi. Sonia şi-a golit şifonierul şi-mi spune să le dau pe toate că pe ea nu o mai încape nimic. 😀

Aşa că în weekendul ăsta avem de lucru, vom pregăti o cutie mare, mare, pentru ele, fiindcă vrem din tot sufletul să aibă şi ele un Crăciun frumos.  Abia aştept să văd cutia cum se umple. Şi mă bucur mult că fetiţele mele sunt entuziasmate de chestia asta. Iulia a făcut şi o listă de cumpărături, zice că tre’ să le luăm ceva alimente şi mai ales cadouri, pentru că acum e Crăciunul. 🙂

Dacă şi voi puteţi ajuta cu ceva, nu staţi pe gânduri, acţionaţi şi-o să vă simţiţi foarte bine făcând asta. Serios. Eu,  atunci când pot face cuiva o bucurie de acest gen, o fac din toată inima şi mi-aş dori uneori să am mai mult, să pot mai mult, dar apoi îmi dau seama că nu-i corect ca eu să fiu nemulţumită şi mă bucur de ce am şi de cât pot dărui.

Spunea Lia aşa în articolul acela:

Unii sunt oameni simpli, de la ţară, alţii trăiesc dramele vremurilor actuale. Nu cerşesc, nu stau cu mâna întinsă să le pice din cer. Cu toţii, fără excepţie, vor să muncească, fac nişte eforturi uneori supranaturale pentru a putea aduce acasă la copii o bucată de pâine. Mulţi sunt din zone defavorizate, cu mult şomaj şi multă sărăcie. Şi se bucură enorm pentru un kilogram de zahăr, un litru de ulei, nişte conserve, biscuiţi, ceva dulce, un kilogram de mălai, făină, orez, săpun, şampon, pastă de dinţi, tampoane, pampers. Eventual, dacă există, 2-3 hăinuţe potrivite vârstei copiilor.

Haideţi că nu-i greu!

Scriind aici mi-am amintit de o altă domniţă cu inima bună, care de câte ori are ocazia, îi ajută pe ceilalţi, fără a aştepta nimic în schimb. Poate vede şi ea mesajul nostru, poate ne ajută şi ea…