fără toane

În weekendul ăsta am fost la ţară la părinţii mei şi acolo duminică dimineaţa toată lumea din sat, dar absolut toata lumea, cu mic cu mare, baştinaş sau musafir se uită la emisiunea “Viaţa satului”. Mărturisesc că am urmarit-o şi eu cu interes, mi-am amintit astfel că există viaţă şi dincolo de porţile oraşelor, şi încă ce viaţă… 

 În timp ce noi urmăream, cum spuneam, cu atenţie emisiunea, Sonia şi Iulia lipeau pe nişte coli de hârtie frunze şi tot felul de crengi. Se pregătesc intens pentru bazar, vă scriu eu zilele viitoare care-i treaba cu el. Între timp se prezenta în emisiune cum într-un sat (îmi scapă numele) o doamnă bibliotecară destupată le-a permis copiilor în bibliotecă accesul la net de pe vreo trei calculatoare, iar ăştia mici erau tare bucuroşi. I-a învăţat ce au voie şi ce nu au voie să facă la calculator dar sigur că, copiii curioşi  mai intrau şi pe unde nu aveau voie, mai ales baieţii. 😀 Când reporterul i-a întrebat ce le face doamna bibliotecară dacă îi prinde că accesează pagini de net care nu-s tocmai educative, copiii au raspuns că vinovaţii sunt pedepsiţi prin interzicerea accesului la net o luna de zile sau, atunci când copilul recunoştea că a greşit şi îi promitea doamnei că nu se va mai întâmpla, pedeapsa i se reducea la o săptămână.  Când a auzit aşa o grozăvie, copilul Sonia şi-a ridicat capul ciufulit dintre hârtii şi frunze şi cu un aer atotştiutor a zis:

– Ce doamnă fraieră! Să-i spună şi ei cineva că există magic desktop. Alege ea din prima site-urile la care copiii au acces şi nu mai stă să-i urmărească. Tu ştii tataie că există un program de calculator pentru copii?…

A urmat, desigur, o întreagă discuţie legata de expresia “doamnă fraieră” şi modul cum a folososit-o ea, dar şi despre copii şi calculatoare, discuţie pe care mi-ar fi greu să o reiau acum 😀 Şi nici n-ar avea rost, că voi sigur ştiaţi, şi de programul ăsta (şi daca nu stiati aflati acum), şi de regulile de politeţe pe care Sonia le-a sărit fără să clipească când a fost vorba s-o catalogheze pe doamna în cauză. Dincolo de asta însă, observaţia mi s-a părut interesantă, pe dascăli cine-i învaţă cum să protejeze  copiii de pericolele care-i pândesc pe net?

P.S. Săptămâna trecută Raluca a fost răcită şi n-a venit la şcoală, aşa că nu vă pot spune noutăţi despre felul în care au rezolvat părinţii ei problema cu internetul. Eu urmăresc zilnic clubul parintilor grijulii  şi sper să-l găsesc printre membri şi pe tatal fetiţei.