Asta-i a patra zi de lucru. În primele trei n-am avut timp nici să respir. Ce bloguri de citit dimineaţa, ce comentarii de lăsat pe unde mă mânanca limba să spun ceva?! Nimic. Aici de când intrii pe uşă, ai deja ceva de făcut, ceva care desigur nu suferă amânare pentru că atelierul stă dacă tu nu răspunzi instant cerinţelor. Şi credeţi-mă, n-aţi vrea să platiţi nişte oameni care stau. 😀
Când zici că totul merge ca pe roate în atelier şi fiecare ştie ce are de făcut, te trezeşti ca ai einşpe mii de mailuri de organizat, că trebuie să pregăteşti pentru contabilă actele de luna trecută, că trebuie să-ti faci cărţi de vizită, că-i musai să modifici nişte preţuri în ofertă. Exact atunci când eşti în mijlocul acestor activităţi, intră pe uşă un client nou care nu ştie că tu eşti în prima zi la birou şi habar nu ai în ce folder e oferta cu cămăşi sau dacă ai cum să-i faci o geacă cu patent crem la spate şi la mâneci. Noroc că eşti fată descurcăreaţă şi ştii cum să iei clientul, acesta pleacă mulţumit că cineva în sfârşit i-a înţeles cerinţele. Tu rămâi în continuare uitându-te lung după el şi sperând că între ai tăi (oamenii cu care lucrezi) e cineva care te va scoate din încurcătură şi va înţelege exact cum să-i facă mostra clientului ce tocmai a plecat.
Am uitat să vă spun că printre picaturi iei la telefon ( în vânzările de echipamente de lucru telefonul este deocamdată mijlocul de comunicare cel mai sfânt) toţi vechii clienţi, îi anunţi că de azi înainte vor vorbi cu tine, le promiţi că până la sfârşitul anului îi vei vizita sa vă cunoaşteţi şi face- to-face, etc.
Evident că şi satisfacţia lucrului bine făcut e înzecită atunci când,deşi nu are cine să te laude, îţi spui tu seara la culcare: “azi am avut o zi excelentă la birou”.
Cred că îmi va fi un pic mai greu până mă familiarizez un pic cu oferta, cu materialele, cu ritmul de lucru al oamenilor din atelier ( am dat termen de livrare unei comenzi 5 zile şi produsele au fost gata într-o zi. Am avut noroc, naşpa era dacă se întâmpla invers… 🙁
Am făcut azi două,trei poze biroului în care lucrez, vă las cu ele şi mă întorc la muncă, însă rămân cu ochii pe voi. 🙂
Sa-nteleg ca doamna s-a apucat de munca serioasa pe mosia proprie? Sa fie intr-un ceas bun. este cea mai buna decizie. Vei recupera si “ametelile” si sa vezi ce bine vei preconiza productivitatea oamenilor. 🙂
@dojo- Multumesc pentru incredere. Entuziastmul din zilele astea nu l-am mai avut de mult. De fapt nu cred ca l-am avut vreodata. 😀
Bravo Nina, o decizie inteleapta. Mult succes si spor in noul mod de viata/munca 🙂
Sunt convins ca o sa ai noi experiente pe care o sa le impartasesti cu noi, experiente din care o sa avem ce invata. Multa bafta!
@criserb- abia am intrat in hora si invat pasii din mers. Domeniu nou, obiceiuri noi, dar sunt sigura ca intru rapid in ritm. Multumesc pentru urari!
Foarte dragut biroul. Ummm e afacerea ta? Ca nu stiu 🙂
Oricum, multa bafta in a rezolva tot ce apare in cale.
@Morena- da, e afacerea noastra (a familiei) si noi ne straduim acum sa mearga totul bine. Multumesc de urari!
[…] propriu. Nici nu știți cât mă bucur că a venit primăvara. Iarna asta am cam făcut frigul în birou pentru că această încăpere n-a mai fost locuită până acum, așa că n-a fost nici […]
[…] ca au trecut câteva luni bune de când mi-am mutat biroul vis-a-vis de casa în care locuiesc, adică în aceeași curte, și deși mi-am stabilit un program 8-16 în fiecare zi de luni pâna […]
[…] Filed in ale mele Nu bre, nu blogul intra în renovare, ci biroul meu pe care cu mândrie vi-l arătam acum un […]