fără toane

La ei in sat toata lumea avea oi. Nu multe, cel mai avut dintre sateni sa fi avut 50. Daca vara acestea erau date la ciobani, iarna fiecare taran trebuia sa-si vada de oile lui. 🙂

Lui Ion nu-i mai placea scoala. Nu-i placuse lui niciodata si cu atat mai putin acum, cand trecuse in clasa a patra si asteptarile domnului invatator Neculai Munteanu erau din ce in ce mai mari.

O luna intreaga copilul n-a mai dat pe la scoala. Pleca de acasa, isi lua la revedere de la parinti si  in loc sa ia drumul scolii, facea ocol cramei si ajungea in grajd. Aici statea dupa usa patru ore batute pe muchie pana il auzea pe Costica Mortu, colegului lui de scoala si de suferinta, ca striga in gura mare pe ulita ” La revedere ba Ioane, ne vedem mai tarziu.” Acesta era un semn al baietilor, ca sa stie astfel Ion cand sa iasa din ascunzatoare.

O luna de zile a tinut toata tarasenia, pana i-a trimis vorba invatatorul lui  Ene Negrescu, tatal lui Ion, ca il asteapta urgent la scoala. Baiatul  nu stia nimic de asta.

Isi lasa Ene treaba neterminata in miez de zi si pleaca spre scoala sa vada ce-o avea invatatorul cu el. Omul nostru cam banuia ceva, cum c-ar fi vorba de baiatul lui, Ion, pe care in ultimul timp il vazuse mai fericit ca niciodata. 🙂 Pesemne ca baiatul a prins a intelege invatatura si acum domnul Munteanu avea sa-l anunte ca Ion al lui urmeaza sa ia un premiu sau macar o lauda ceva de la domnul invatator.

Si se ducea nea Ene cu cusma pe-o ureche, mandru nevoie mare, cu fata numai zambet si o mana varata smechereste in buzunar. Nici nu intra bine pe poarta scolii ca invataorul ii iese in intampinare, ii intise mana barbateste si ii spuse cu un ton usor afectat ” Ia zi bre nea Ene, ce se intampla cu Ion al dumitale?” Ene Negrescu priveste mandru spre invatator si spuse ” Ce sa fie domnule invatator, iaca ii veni mintea la cap si sa speram ca de acum e pe calea ce-a buna.” Invatatorul ii spuse ca se bucura sa afle una ca asta, mai ales ca daca nu-si baga mintile in cap, cum spunea tatal lui, erau nevoiti sa-l exmatriculeze. ” Sa-l exmatriculeze? Cum asa, se mira batranul? “Pai bre nea Ene, dumneata stii ca baiatul dumitale n-a mai dat pe la scoala de o luna de zile?” zise invataorul.

Stia batranul multe lucruri pe lumea asta, ca doara nu traise degeaba, dara ce afla acum nu stia. Si-a aplecat usor capul si si-a cerut scuze in numele fiului de la invatator. Patise el multe cu copii lui, dar asa o rusine ca acuma nu-i fusese dat sa traiasca inca de pe urma lor. “Lasati domnu’ invatator ca daca n-o venit pana acu’  la scoala nici n-o sa mai  poata veni curand dupa ce i-oi face eu acuma cand m-oi duce acasa.

Ene Negrescu era un om drept. Nu pedepsea fara motiv, da’ si cand avea motiv a’pai pedepsea….

(continuare)