fără toane

Legenda spune că soacra trebuie să fie rea. Trebuie să-i faca nurorii viaţa un calvar pentru că i-a luat băiatul şi a facut din el bărbat. Probabil că majoritatea soacrelor sunt încă aşa, nu ştiu, asta ar trebui să-mi spuneţi voi.

Până una alta eu vă spun că în 23 iulie 1940, da, exact acum 70 de ani, undeva în Oltenia s-a născut o fetiţă care avea să aibă peste ani, după foarte multe încercări şi tratamente, când aproape se resemnase, doi copii.  Unul din ei e astăzi soţul meu şi ea mi-e soacră. Cea mai bună soacră din lume.

Am mai văzut cazuri din astea în care soacra-i bună, numai că stă departe şi vine rar în vizită. Nu-i cazul la noi că locuim împreună. 🙂

Nu-i dai 70 de ani în niciun caz. E o femeie energică, care munceşte de dimineaţa până seara în atelierul de croitorie, ţine cu o mână de fier casa şi îşi iubeşte copiii (aici mă include şi pe mine) şi nepoţii mai mult decât orice. Şi-a organizat tot timpul viaţa în funcţie de ce-i mai bine pentru ai ei. Face cele mai bune ciorbe din lume. Florile din curte sunt în grija ei. Pisica la fel. Cunoaşte toţi politicienii cu trecut, prezent şi viitor, se uită la o singură telenovelă pe sezon şi îşi face singură hainele. E mândră de tot ce-a făcut în viata ei, şi sincer, are şi de ce.

Ea ştie cât de mult o iubim. Mai ştie şi cât de mult ne bazăm pe ea. Astăzi trebuie să ne facă tort. 🙂

La mulţi ani, mama!

Sursa foto