fără toane

Condiţia de mamă îţi dă dreptul să n-ai habar la ce urmează să facă copilul tău în următoarea parte din zi, săptămână, lună, an…

L-ai îmbrăcat frumos şi sunteţi gata să ieşiţi pe uşă cu direcţia grădiniţă, parc, oraş, şcoală, bunici? Te aştepţi ca totul să decurgă normal, dar când să ieşi din casă observi o mare pată de lapte pe tricoul sau rochiţa îngeraşului. E dreptul tău de mamă să ai parte de aşa surprize.

Te-ai hotărât să-l laşi într-o excursie cu şcoala pentru o zi şi tu ţi-ai făcut planuri doar pentru tine pentru ziua respectivă, gen spa, coafor, sală? Evident că în ziua cu pricina copilul se va trezi cu febra mare deşi în ajun nimic nu prevestea asta, excursia va fi abandonată la fel ca şi visul tau frumos la o zi de relaxare. A doua zi copilul nu va mai avea nimic, logic.

Ai insistat ca puiul tău să înveţe cel puţin o limbă străină pentru ca atunci când va veni în vizită unchiul din America sau verişoara din Franţa, ăsta micu să-i uimească cu talentele lui la limbi străine?  În mod sigur atunci ori unchiul se opreşte la celelalte rude ale lui din nordul ţării ori verişoara vine înainte ca odrasla să apuce să facă prima lecţie de limbi străine. Dar tu, ca mamă eşti mulţumită că puişorul se va descurca atunci când peste ani va ajunge pe malul Senei sau al Tamisei şi va şti cum să spună clar celor din jur că are nevoie de 1 euro pentru a merge la toaletă. A contat enorm că ştia să facă asta încă de la 4 ani.

Ce dacă tu te duci plină de entuziasm acasă şi îi arăţi copilului că i-ai luat cei mai frumoşi bascheţi care se găsesc pe malul Damboviţei, aduşi desigur dintr-o ţară care începe cu “C” şi se termină cu “a”. El, mândria ta, îţi spune nonşalant că bascheţii nu se mai poartă, că-s acum la modă bocancii negri cu catarame nichelate, aşa cun are vecinul Cosmin.

Mi-a venit să scriu toate astea, care n-au legatură cu nimic, după ce aseară am văzut Motherhood, un film cu Uma Thurman în rol de mama a doi copii. Povestea se întinde de-a lungul unei sigure zile, extrem de agitată, ziua zic,  care ilustrează tot ce-i mai urât din viaţa de mamă. Adica nu chiar tot, se poate şi mai rău… Părerea mea este că în afară de femei, de mame mai ales, foarte puţini ar înţelege prin ce trece personajul principal.

P.S. În ziua premierei de  la Londra în sală a fost un singur spectator. Asta cred că arată cât de interesat este publicul de film, de viaţa şi trăirile unei mame, care, apropo, nu-i singură, are şi soţ. 😀