Să mă fi picat cu ceară şi n-aş fi dormit la prânz, copil fiind. Nici eu şi nici prietenii mei de la vremea aceea. Aveam o energie fix după masa de prânz ceva de speriat. Cred că n-am dormit la prânz în toată copilăria mai mult de 30 de zile şi astea cu greu, pentru că nu aveam încotro. Nu includ aici zilele de grădinită când de voie de nevoie stăteam cu ochii închişi şi făra voia mea adormeam.
Fetele mele sunt acum la fel. La gradiniţă dormeau la prânz, numai când le lua somnul pe neaşteptate, nu din proprie iniţiativă. Acum, de patru ani de când sunt la şcoală, nu vor să doarmă la prânz şi pace. Numai uneori, în vacanţele petrecute la ţară, la bunici, se întâmplă să adoarmă.
Odată cu trecerea timpului însă, chestia asta cu dormitul după-amiază îţi devine din ce în ce mai dragă, şi ajungi undeva în jur de 40 de ani să-ţi doreşti foarte mult ca imediat după masă de prânz să-ţi poţi face somnul de frumuseţe. 😀
Mi se pare acum atât de anormal că un copil să nu doarmă la prânz încât îmi bat gura în fiecare zi cu îndemnul acesta adresat fetelor mele. În van desigur.
Le-am spus că vor fi mai deştepte, că vor fi mai sănătoase şi mai frumoase. Degeaba, nu le tentează.le rog sa-si ia o carte si sa stea cu ea in pat, poate citind le vine somnul. Iulia zice: “Mami, eu citesc, citesc, ma plictisesc de citit si somnul tot nu vine. ” 🙁
Nu mai ştiu ce metode să adopt ca să le fac pe fete să se odihnească la prânz.
Ceva idei?
abia spre 40 zici ca te-a apucat?
dar in facultate, cand erau cursurile mai plictisitoare si tocmai te intorceai de la un suc de pe terasa, ai uitat cum era? ce bun era somnul la cursurile de statistica si moneda 🙂
@coana zoitzica- bre, mie atunci nu-mi era somn, aveam o gramada de energie.
De apucat, m-a apucat pe la 35 si vad ca nu ma mai paraseste moleseala asta din zona pranzului. 😀
Mie si acum imi place sa dorm la pranz. Si n-am 40 de ani. Nici 35. Ci 24, aproape. 😀
Sunt mai precoce. Hihi! Eu n-am avut probleme din astea cu somnul. Tin minte ca in scoala generala, dupa ce veneam de la scoala, mancam si dup-aia ma culcam vreo 2 ore.
Somnul de pranz pare cel mai bun, desi acum, parca ma trezesc indispusa sau cu dureri de cap asa ca prefer sa ratez uneori somnul de frumusete.
@Ruxi- pai tie iti place sa dormi la pranz pentru ca ti-a placut dintotdeauna. Legat de indispunerea cu care te trezesti, am observat ca daca dormi mai putin la pranz (maxim o ora) te trezesti mult mai fresh decat daca ai fi dormit doua ore si jumatate. 😀
Si daca fetele nu dorm la pranz ce se intampla?
Eu zic asa, in intervalul respectiv da-le sa citeasca ceva care le va fi util in viata, anumite lecturi de baza, NU VORBESC BELETRISTICA!
Daca se plictisesc vor dormi si-ti vei atinge scopul, daca nu… oricum vor iesi castigate . 🙂
@Surprize Kinder- pai asta fac in loc sa doarma, citesc, doar ca uneori mai vin prietenii si le cheama la joaca in timpul ala, ca apoi urmeaza lectii. 🙁
Io am dormit foarte rar ca si copil. Ai mei au incetat sa ma mai forteze prin clasa a doua cred. Citeam si eu in perioada respectiva, pentru ca de la 3 la 6 PM era cica “ora de liniste”. asa ca nu ieseam la batut mingea cu alti copii, dar stateam intinsa pe burta si “haleam” carti de zor.
Acum la treij’ de ani consider somnul de dupa-amiaza tot o mare pierdere de timp. Rar dorm, doar cand poate am stat treaza vreo 36/48 de ore (cu ocazia vreunui periplu pe undeva). Altfel, dorm noptile.
De cand stam aici cu prietenii nostri si “a mica” a lor, plecam la nani pe la 8-9 seara. Mai vedem un film pe netflix si la 11/12 cam facem nani. Trezirea e la 9 fara ceva, ca face a mica festival de fiecare data. Nu poti tine un copil de 4 ani sa nu alerge si sa strige prin casa 😀
Asa ca dormim bine, cu program, si nu mai e nevoie de somnul de dupa-masa.
Pfff, eu daca cumva adorm dupa-amiaza, nu vrei sa stii cat de capie ma trezesc!
Nu stiu cu fetele tale, dar eu daca sunt mancata si ma asez in pat la tv…la revedere! 😛