Fetita se trezeste ca in fiecare duminica, un pic mai tarziu. Nu atat de tarziu pe cat ar vrea, insa duminica somnul pleaca devreme.
Azi se inbraca frumos. Pentru ca primavara si-a intrat in drepturi si vremea acum ii permite isi ia plovarasul subtire roz, lucrat finut de bunica cu anchior. Isi pune si fustita gri, lucrata de mama la noua prima ei masina de cusut. Isi pune dres de doamna, desi ea nu are decat 10 ani si e foarte multumita de felul in care ii vine tinuta. O sa-si puna balerinii gri cand va iesi impreuna cu tata din casa. Vor merge impreuna la cateva rude, carora le vor duce imparteala.
Mama a pregatit deja farfuriile cu bunatati, cozonac, drob si oua rosii.Totul e gata, cei doi pleaca. E ziua de Paste. Pana si Dacia lor din ’75 era rosie. Au facut turul orasului in cateva ore. Pe unde se duceau, rudele ii primeau cu zambete si oua rosii. Si se minunau. Vai ce mult a crescut fetita! Am auzit ca invata foarte bine! Si ce frumoasa s-a facut! Seamana cu taica’su! Si tatalui ii crestea inima, cand auzea asa vorbe frumoase, despre odrasla lui.
Pe la amiaza au ajuns acasa. Mama ii astepta cu masa pusa. Au ciocnit oua, au mancat pranzul pregatit special pentru ziua asta si dupa amiaza au plecat cu totii la plimbare.
Cea mai fericita a fost fetita, ca si-a putut pastra hainele ei de sarbatoare toata ziua. Era o vreme cand copiii se bucurau de lucrurile simple.
Era 1982, Targoviste.
Era o vreme cand si adultii se bucurau de lucruri simple. Si astazi lucrurile simple sunt pe aici, pe langa noi. Nu au disparut, dar oamenii nu mai au ochi pentru ele.
Pai hainele de Pasti erau haine de Pasti. Nu numai ca erau noi, dar erau cumparate special pentru sarbatoare.
Ne trezeam , luam Paste, ne imbracam frumos….era un intreg ritual, pe care nu stiu cati il mai tin
@darael- incet, incet cu rabdare si educatie, poate constientizam asta si ne gasim ochi si pentru ele.
Nu stiu ce as mai putea sa spun… Mi-ai deschis ochii ieri, mi-ai deschis ochii azi…
Viata e frumoasa, stiu asta, dar mai uit uneori.
Multumesc!
@nicu- eu personal nu-l mai tin chiar asa strict, dar macar pentru copiii mei, deocamdata e sfant.
Voi scrieti odata cu mine. 😀
@nume de cod 29- kip your eyes open woman 🙂
si eu care credeam bancul cu oltenii si dacia rosie, dar vad ca se aplica si la munteni.
revenind la subiect, a cam disparut farmecul sarbatorilor o data cu disparitia mirosului de cozonaci si drob de pe scara. parintii care nu mai au rude la tara si cumpara produsele din supermarketuri si aprin lumanarea de la bricheta, cam ce mesaj tranmit copiilor?
Si acum se pot bucura de lucrui simple daca au parinti care ii invata asa 🙂
puterea este in mainile noastre.. atat pentru noi cat si pentru copii nostri. trebuie sa invatam, asa cum spunea si darael, sa ne bucuram de lucrurile simple din jurul nostru… eu am inceput s-o fac… admir cerul cand e senin, frunzele copacilor si pasarile. e randul vostru
@coana zoitzica- am doua retete noi de cozonaci si am de gand sa le incerc pe amandoua. Macar cu mirosul sa ma aleg. 🙂
@luca-matei- eu ma straduiesc 🙂
@stelian- imi place sa cred ca si eu am reinceput sa ma bucur de lucrurile simple. 🙂 So, e randul vostru, al celorlalti.
pe ce strada ziceai ca stai? ca io ma mut acolo si cum simt miros de gratar sau cozonaci sunt la poarta. promit sa nu vin cu mana goala, aduc si prietenii cu mine 😉
Deocamdata stau pe strada Sperantei, ca sa nu dati buluc peste mine. Da’ ma gandesc serios sa va chem pe la mine vara asta intr-o zi. 🙂
tu si corina chiriac 😉
pai tu crezi ca asteptam invitatie, daca ne mai arati gratarele si prajiturile? sau astepti vara cand e sport national sa tii cura de slabire?
marti propun schimb de felii de cozonaci, sa vedem ce reteta e mai buna 🙂
@coana zoitzica- ma bag negresit la schimbul de cozonaci. 🙂
Fete in tara inca se mai simte ceva din ce era odata dar aici nimic.
@cristina- ai sa razi, dar nu se simte nimic nici aici. Nu-i nici urma de atmosfera de dinaintea sarbatorilor. Nu ma refer la aglomeratia din magazine. Ma refer la starea de spirit a oamenilor.
Chiar la asta mă gândeam zilele trecute, că tot suntem în perioade sărbătorilor pascale. Ce bucuroasă mai eram când venea Paștele, stiam c-o să am rochiță nouă și pantofiori noi, știam că și maieul, chiloțeii și dresul vor fi tot noi. Mergeam cu mama sau cu mamaie să îmi aleg ce vreau. Ce mai, eram cel mai fericit copil. Nu știu cum sunt copii acum, la ce se bucură ei și ce așteptări au. Dar mă gândesc că începe cu Nin si se termină cu Tendo…sau chestii similare. We have a tech life.
am păpat un ‘i’ la ‘copii’ 😀 n-am mâncat de dimineață.
@Bad Pitzi- bre, esti chiar matale??? 🙂
Sa stii ca monstrii mei se bucura inca. Vor bascheti noi neaparat de Paste. Daca parintii nu uita cum au trait ei sarbatorile astea si le povestesc copiilor pastrand obiceiurile, poate or sa uite astia mici macar in perioada asta de Wii si PlayStation.
Una peste alta io am auzit că Wii ăla e chiar tare și mă gândeam chiar să-mi trag și io unu’…
Adevărat, părinții tre’ să-i învețe. Când o să am io plozi o să-i învăț să aibă bucuria aia pentru o pereche de pantofi noi.
@Bad Pitzi- o sa-ti fie din ce in ce mai greu sa-i inveti asta. De, vremurile se schimba. 🙂
Noi ne-am luat Wii anul trecut ( a vrut mai mult tati decat copiii 😀 ). E interesant, insa tre’ sa ai timp de el.
mai, eu si acuma ma bucur cand ma imbrac chiar si cu anumite haine care imi vin mai bine (pentru ca oameni rrrai nu ma lasa sa ma imbrac in fiecare zi la fel!), daramite cu haine noi, desi am destule… sau cand cumpar o carte, iar mai ales cand ma captiveaza cate una si nu pot sa o mai las, atunci mor de bucurie. cel putin acum, abia astept sa merg la targoviste (!!!:))) sa fac pastele cu familia si atat, doar sa fiu cu ei de sarbatori, ca in fiecare an (desi mi-ar placea mai mult sa fie craciunul ca sa impodobesc iara bradul).
si ma bucur ca ma bucur si acum (cum ar veni) pentru ca atunci cand esti mic te bucuri mai mult de lucrurile care nu ti se permit decat rar. nu stiu daca mai exista conceptul asta, sau care sunt lucrurile care se permit rar azi, dar, in primul rand, mi-as invata eventualul copil sa astepte ceva cu nerabdare, nu cu nervozitate si sa simta bucuria aia din toata inima, indiferent ca va vrea un catsel sau un dispozitiv de teleportare pe luna. cel mai mult conteaza exact sentimentul asta, pe care nu stiu sa il descriu, poate pentru ca inca il am.
@ioana-chiar daca nu poti sa o descrii acum (desi eu una am inteles exact ce vrei sa spui) cu siguranta o sa reusesti sa transmiti mai departe starea asta din preajma sarbatorilor.
Targoviste!!! Bine ai venit!
multumesc nina. am tot vrut sa scriu despre asta, de cand am citit la tine, dar nu am avut deloc timp.
cu descrisul acelui sentiment de bucurie, am vrut sa spun ca, din contra, nu mi-as dori sa reusesc sa o fac… din momentul in care poate fi echivalata cu o definitie, orice stare, sau sentiment, isi pierde magia.
@ioana- hai ca acum am inteles 😀 Chiar asa e. 🙂
Hi, nice post. I have been thinking about this topic,so thanks for sharing. I’ll certainly be coming back to your blog. Keep up great writing
Great post! I’ll subscribe right now wth my feedreader software!
Hi. I like the way you write. Will you post some more articles?