fără toane

De ceva vreme, la teleshoping prezintă ăştia un set de stilouri, pixuri, creion….etc.,  care scriu singure şi arată frumos.

Cum tata socru stă mare parte din zi şi se uită la televizor,  a hotărât de la el putere, că având două nepoate eleve, una mai silitoare decât cealaltă, să le faca cadou câte un set din ăsta. Acum nu-i puteam strica plăcerea bunicului, aşa că el a dat comanda şi acum trei zile am primit acasă seturile minune.

Evident că în tot timpul care a durat de la comandă până au venit trusele, am tot vorbit cu fetele despre cât de mult ar trebui ele să preţuiască aceste stilouri, pentru că sunt cadou de la bunicul lor şi ar fi frumos să le păstreze mulţi ani, să le dea şi ele copiilor lor (fabulam desigur).

Revenind, acum că au venit am hotărât eu să le dau la şcoală un stilou si un creion la fiecare, iar restul fiecărei truse l-am pus sus. Bineînţeles că s-au răzgândit, după o zi, în loc de stilou ar fi preferat un pix, dar nu unul care scrie negru ci

unul care scrie albastru şi tot aşa…toata ziua umblăm la truse.

Au trecut doua zile de când cu stilourile noi. Aseară la masă soţul meu îşi aduce aminte de poveste şi le întreabă pe fete:

– Apropo de scris, mai aveti, ceva în truse?

Sonia se uită atent în ochii lui şi îl întreabă, puţin încruntată:

– Care truse, tati?