fără toane

Ieri am fost cu masina la service. In afara de faptul ca am intarziat doua luni cu revizia, au trebuit schimbate a doua oara placutele de frana si am fost de acord sa-mi schimbe uleiul din cutie  la 30.000 de km (mi se parea normal ca la o revizie sa se schimbe uleiul, acum ca ala din cutie nu-i tot una cu ala din motor e alta treaba 🙂 ),  nu s-a intamplat nimic deosebit legat de masina acolo.

In orice firma care merge, exista oameni care muncesc si aduc beneficii firmei aleia care-i plateste si inevitabil exista acolo cel putin un angajat tip. Inca nu am fost intr-o firma in care el sa nu existe. A fost angajat prin nu se stie ce pile, e baiat bun cu ceilalti angajati (in sensul ca nu deranjeaza) si isi face treaba (da, i se da si lui o treaba de facut, ca va ziceam firma inca merge). Service-ul la care am fost nu face exceptie.

Exista aici un loc in care clientii asteptau cele doua ore batute pe muchie, sa-si vada masina iesita din verificare. Cu scaune, fotolii, radio (dat un pic cam tare pentru gustul meu) aparat de cafea si biroul angajatului tip cu niste rafturi in spatele lui, unde stateau aruncate fix imprastiat, capace de roti, stergatoare, presuri si alte piese si accesorii auto, la care omul cat asteapta sa se uite, ca poate ii mai vine vreo idee. 🙂

Nenea asta de care va zic, angajatul tip, statea la birou si nu facea nimic. Adica facea. Se uita la ceva in calculator si vorbea la telefon. Vorbea tare de tot, cu viitoarea nevasta, despre cum va arata restaurantul ( zicea ceva ca el e incantat de maro, insa maro la nunta…mda gusturile nu se discuta), cu un prieten, referitor la niste baute pe care urmeaza sa le faca ei de sarbatori (aici si-a permis sa rada si a ras zgomotos 😀 ) si tot asa…

La un moment  dat vine un tip (un sef ceva bag seama) care sta un pic cu privirea in spatele omului nostru si zice: ” Ma tie iti place cum arata vitrina asta?” Nu asteapta raspuns si continua: ” Ce dracu ma, aici e C.A.P.? Tie iti place?” Vorbea tare, nu stiu daca-si dadea seama ca era lume multa acolo. Ia mai spus ca vrea sa vada o vitrina aranjata profesional de catre el si a plecat.

Angajatul tip ce face? Zice in barba ” Da sefu!” si continua sa se uite atent in calculator inca vreo 3 minute, dupa care se intoarce la 90 de grade cu scaunul lui ergonomic si priveste “vitrina” dintr-o parte cateva clipe. Apoi se ridica tacticos si dispare pe o usa pe care scria magazie. Revine dupa cateva minute bune tinand in maini o cutie mica, mica. Se mai uita un pic la rafturi, face un pic de loc intre doua produse aflate deja acolo si pune cutia nou adusa. Se da usor in spate si se uita si se declara multumit. 😀

Nu trec cinci minute si apre din nou seful sa-si ia o cafea. In timp ce automatul de cafea isi facea treaba, se uita inspre mirobolanta  vitrina (asta cu mirobolanta o stiu de la Stelian), evident nu vede nici o schimbare si ii zice omului: ” Pana sambata cand trec iar pe aici, sa fie totul aranjat frumos, ca la carte, ca ce dracu ma suntem si noi ditamai dealerul.”  Apoi un pic mai incet “Vezi ca, chestia aia cu salariul, datorita mie ti s-a rezolvat, asa ca ai grija.”  Asta micu’ de respira greu sare in picioare isi freaca mainile si spune un pic aplecat ” Da domnule, sigur, sigur domnule, va multumesc, o aranjez!”

Haideti ca a fost dragut….

Pleaca seful si vine un client: “Nu va suparati un DVD player pentru Astra cat costa?”

Agajatul tip: ” Ăăăăă  Astra….?