fără toane

In Targoviste stateam la bloc. 33B. Vis a vis de blocul nostru era un altul. 33A. Stateam la etajul trei si numele nostru de familie era Nedelcu. In blocul celalalt la etajul trei, intr-un apartament pozitionat fix ca al nostru, era o alta familie al carui nume de familie era tot Nedelcu.

Va dati seama ca toate scrisorile noastre se duceau la ei si majoritatea scrisorilor adresate lor veneau la noi, da?

Cand m-am mutat acolo in bloc (aveam vreo 10 ani), printre primele prietene pe care mi le-am facut a fost Adriana Nedelcu, Anduţa, cum ii spuneam noi. Era o fetita lunga si desirata, bronzata frumos in cantonamentul petrecut la mare. Facea baschet si era un pivot excelent. Era un fel de lider al copiilor din fata blocului. Daca Anduţa zicea ca jucăm castel, apăi asta jucam.

Cam la 17 ani de la primele zile ale prieteniei noastre, eram la Starea Civila din Targoviste si doamna care oficia casatoria il intreba pe fratele meu in gluma, daca a hotarat sa ia numele sotiei. 😀

Da, este acum cumnata mea de 11 ani, prietenia noastra are 28 de ani si Andruţa isi sarbatorste azi ziua de nastere.

La multi ani, doamna Nedelcu!