Mama ne luase la fiecare câte o pereche de izmenuţe şi câte-o bluză de piele călduroasa. Ne îmbrăcasem cu ele şi stăteam în căldura artificială a bucătăriei de bloc, privind lung pe fereastră. Ningea. Ningea cum nu mai văzusem niciodată până atunci. Ne ţineam nasurile lipite de geamul aburit şi priveam afară la natura dezlănţuită. Şi-am fi rămas în poziţia aia mult timp, daca n-ar fi apărut din albul zăpezii, căciula roşie. Era jos, în faţa noastră. Acoperea un cap cu păr negru, drept si venea în completarea unui paltonaş gri. Apreschiurile albe şi blugii aduşi din Germania completau ţinuta. Nu mi-a fost greu s-o recunosc, era prietena mea, Corina. Era oarecum straniu pentru mine, ce căuta acolo?
Ea nu a stat ca noi la fereastra să priveasca ninsoarea, ea a ieşit afară să dea piept cu ea. Avea în mână un bulgăre cu care ne făcea semn să coborâm şi noi. “Haideţi afară! Se vede totul mai frumos de aici. Veniţi să ne jucăm cu zăpadă!” Ne-am întors feţele către mama, care trebăluia prin bucătărie şi i-am cerut voie să ieşim la joacă. A încercat să ne oprească, ne-a spus că-i vreme rea, că e mai bine în casă, însă n-a fost chip. S-a înduplecat mai ales când a văzut fesul roşu. Ne-a îmbrăcat bine şi ne-a spus să fim cuminţi. “Când veţi simţi că vă e frig să veniţi în casă.” a mai apucat să strige în urma noastră. Nu, nu era la modă ca parinţii să iasă cu copiii afara la joacă. 😀
Odată ajunşi în stradă, am realizat că zăpada e mult mai reală de cealaltă parte a geamului. Ne-am jucat până s-a înserat, fără să simţim o clipă frigul. Am făcut oameni de zăpadă, canapele din zăpadă, derdeluşuri şi gheţuşuri, bătăi cu bulgări şi în tot timpul ăsta, a continuat să ningă. Aveam 9 ani. A fost cea mai frumoasă zi petrecută în zăpadă, pe care mi-o amintesc. O urmează la mică distanţă, ziua în care am învăţat să schiez, dar asta e altă poveste. 😀
Ieri a nins în Bucureşti. Sorin n-a vrut să le dea fetelor sania jos din pod. “Sunt maşini pe stradă şi le-ar putea lovi. Lasă că mergem noi într-o zi cu ele în parc.” Mda, ar mai trebui ca zăpada să aştepte până avem noi timp să mergem în parc. Dimineaţă i-am zis din nou să le dea sania jos şi a fost de acord. Am vrut să ştiu, ce l-a făcut să se răzgândească. Mi-a spus.
Îl întrebaseră fetele, dacă el le crede proaste. 😀
Si eu imi amintesc cu drag de zilele de iarna, in care ieseam la joaca (tot fara parinti) si ne bateam cu bulgari de zapada, ne dadeam cu sania pe derdelus, faceam oameni de zapada, luand dupa noi morcovi ascunsi in buzunarele hainelor calduroase…
Iarna si tot ce aduce ea intodeauna mi-a placut. Era frumos cand eu si fratii mei eram mici. Ce bucurie era cand venea iarna… Ne bateam cu zapada, mergeam cu saniuta, nu mai zic de cazaturile pe gheata si rasaetele continuue.
@Ruxandra- daaaa morcovi, noi furam si oale mici si cu smaltul sarit. Mama le pastra pentru a rosi ouale in ele. N-a avut niciodata norocul asta. 😀
@Malve- Eu ma uit acum la fete, cata bucurie e pe ele si cum se bucura de fiecare fulg. 🙂
Ieri de 2 ori am iesit la zapada;am venit de la serviciu mai devreme,am constatat ca masina fusese sparta si am avut ceva treaba sa punem geamul la loc ,cand am intrat in casa copiii erau aliniati si a inceput un cor de toata frumusetea “vrem afaraaaaaaaa”.I-am scos,am un parculet in fata blocului;pe seara a venit o colega a fiului meu la noi si au iesit din nou afara (dupa ce au jucat de-a v-ati ascunselea in casaaa)s-au intors dupa 2 ore aproape in stadiu de statui de zapada dar fericiti.A avut ceva de lucru masina de spalat dar ei au adormit fericiti,ce mai conteaza restul???!!!!
Ai vazut ca niciodata copiii nu patesc nimic cand se joaca in zapada, chiar daca au manusile, pantalonii si cipilicile inghetate bocna…. cand imi aduc aminte de tineretea mea, nu pot sa nu-mi amintesc pantalonii inghetati…. ce amintiri !
eu am luat singura copiii ieri care stateau lipiti de geam cum spui tu si ne-am bulgarit in fata blocului, azi o sa ajungem si-n parc, insa bucuria aceea nealterata si indestructibila nu o poate egala nimic, cum sa ratez asa ceva? 😀 Si eu ma simteam la fel… cred ca e prima iarna de 5 ani incoace cand ninge in decembrie, asa cum scrie la carte, cum era in copilarie….. ce frumos!!!
@ionescum- in afara de faza cu spartul masinii totul suna minunat. 🙂
@Darael- da, exact. Niciodata nu racesc din cauza ca vin in casa cu pantalonii cu turturi pe ei si cu manusile de parca-ar fi de lemn. 😀
@Dili- chiar bre, ce frumos! Abia astept sa vina sambata, sa am si eu timp si daca da Dumnezeu sa fie si zapada, sa ne batem cu bulgari adevarati. 🙂
He-he…atunci copiii se jucau in fata blocului acum merg in mall, atunci jucau frunza acum joiaca Fifa 2010…cred ca si zapada era altfel atunci..
Offf nostalgia bat-o vina….apropos de nostalgie uite o melodie care se numeste Nostalgia si care e foarte nostalgica
http://www.youtube.com/watch?v=mE45pn_AMW0
@Nicu- dap, ia sa vedem. 🙂
vreau si eu zapadaaaa 🙁 ,cred ca a fost jale mare pe fete ieri ca nu au avut sania 🙂 parca le vad. bucurati-va de zapada 🙂
@Cristina- Erau suparate aseara ca n-au avut sanie. Le-am intrebat: “Ok, n-ati avut, da cu ce v-ati jucat azi?” Ce crezi ca mi-au zis? “A, pai au avut sanii Andrei si Silviu, nicio problema, ne-am dat cu ei.” 😀
Eu imi aduc aminte cand eram mica ma rugam seara sa ninga, sa ninga sa fie zapada cat casa. Si intr-o dimineata ne-am trezit si nu am putut iesi din casa, pentru ca usa era blocata de zapada. A trebuit sa-l asteptam pe tata de la schimbul 3 sa vina sa faca partie.
Imi aduc aminte de sania mea, facuta de tata. Ce bucurie mi-a facut cand a venit cu ea de la serviciu. O avem si acum. Sper sa se dea si copiii mei cu ea.
Imi mai aduc aminte ca intr-o iarna am luat o mica bataie de la mama fiindca iesisem sa ma dau pe gheata cu ….sandalele ei ….ce sa fac, daca alunecau mai bine…Numai ca pe urma am racit tare rau….
Ce frumoasa e copilaria cu zapada ei cu tot….
Ah, ce nostalgii mi-ai trezit acum !Ce timpuri faine in care ne jucam pe afara pana se insera fara sa simtim frig, udatura, gheata din obrajii rosii ca focul.Unde-s toate lucrurile alea frumoase de atunci?De ce aceasta libertate pe acre o traim acum a transformat tot ce era odinioara frumos si pur si natural in fake-uri si jocuri stupide si violente?Tare frumos articol!
@weigela- mi-am amintit de rugaciunile astea. Si eu adormeam seara cu gandul sa ninga si cand ma trezeam primul lucru era sa ma uit la tabla de geam sa vad daca-i zapada pe ea. Ce amintiri frumoase! 🙂
@ayandari- da, imi aduc aminte de manusile ude si inghetate drept, pe care nu aveam cum sa le mai indoim. Ce minunat! Multumesc pentru aprecieri si bine ai venit!
dar de zapada inghetata pe pantalonii-salopeta de fas si de cizmele alea de cauciuc cu fas pe pulpa sus iti aduci aminte?Hai ca m-ai rascolit definitiv 😀
@ayandari- daaa, ce misto, mi-am dorit mult cizme din alea si pana la urma am avut unele rosii, cu un numar mai mare decat trebuia, dar n-a contat deloc. 😀
hahahha important era sa avem zapada.Imi amintesc de caciula cosmonaut ( atunci o uram, dar azi i-am cautat disperata lui fi-miu una si am gasit, caci e minunata ), de manusile de blana de oaie cu un deget si de pantalonii de lana pe care iar ii uram rau dar mi-i dadea pe sub fas.Si ne curgea nasul rau, ne iesea si parul pe la marginea caciulii, eram rosii la fete dar nu ne interesa nimic! Faceam cazemate si oameni de zapada de parca aveam target stabilit :-D.Oftez rau dupa vremurile astea si imi pare groaznic de rau ca al meu copil nu se va putea bucura de ele.
@ayandari- pai de ce sa nu se bucure si el? 🙁
pentru ca acum sunt alte feluri de trend-uri si alte jocuri de copii.Sunt total schimbate vremurile.La asta ma refeream 😀
@ayandari-lasa ca se face el un pic mai mare si hotaraste el ce-i in trend si ce nu. 🙂
multumim de incurajari ninutz
🙂