Dimineaţă am primit un telefon scurt…
Stana e o femeie de la ţară. A crescut 8 copii din care îi mai trăiesc 6. Pe doi i-a văzut cum s-au stins şi a murit şi în ea ceva odată cu aceştia. Nici nu vreau să mă gândesc la ce sentimente încearcă o mamă atunci când îşi îngroapă copilul.
Are 17 nepoţi, fete si baieţi care i-au animat curtea în copilăria lor şi tinereţea ei. Şi-o amintesc cu toţii ca pe cea mai bună bunică, care le făcea zilnic mâncarea preferată, mergea cu ei după-amiezele la scăldat şi rămânea în poartă cu ochii în lacrimi când vacanţele luau sfârşit.
Şi-a pierdut bărbatul pe la 50 de ani şi de atunci a avut singură grijă de gospodărie. Nu s-a plâns niciodată. În casa ei miroase a pămant proaspăt, busuioc şi miere. La ferestre, muşcatele seamănă cu cele din copilaria mea. N-a fost bolnavă niciodată sau cel puţin noi n-am ştiut.
În viaţa mea am multe amintiri legate de bunica. Toate frumoase. Viaţa şi-a urmat cursul firesc şi m-a dus departe de ea, însa am avut grijă ca ea să-şi cunoască strănepoatele. În afară de ele mai are 18 strănepoţi, sunt douăzeci cu totul, deocamdată.
Deşi mulţi dintre noi i-am propus, ea a refuzat întotdeauna să plece din casa ei, din satul ei. Zicea că nu vrea să plece din viaţa ei…şi a rămas acolo în căsuţa ei ca din poveşti, în satul vechi de când lumea.
Dacă familia noastră ar fi un copac, bunica ar fi unul dintre cele mai coapte şi mai frumoase fructe.
Telefonul de dimineaţă m-a anunţat că bunica a murit. În ianuarie 2010 ar fi implinit 94 de ani. Unii oameni nu trăiesc degeaba.
Să-i fie ţărâna uşoară!
Frumoasa viata bunicii tale, curata si implinita.
Odihneasca-se in pace!
@Nicu-Curat frumoasă! Mulţumesc!
Dumnezeu sa o Odihneasca in pace !
@Alter Ego Blog- asa va fi! Multumesc!
imi pare rau. mi-ai amintit si mie de casa cu muscate si icoane si satul in care se auzea muzica populara din mai toate casele si in care toti isi dadeau binetse. suntem fericiti totusi, multi nu au asemenea amintiri si asemenea oameni pe care sa ii planga.
@ioana- exact la asta ma gandeam. Amintirile astea trebuiesc date mai departe. In scurt timp nu vor mai exista generatii cu amintiri din astea.
Mi-ai amintit de bunica, de copilarie, de vacantele de vara pentrecute la tara…. amintirile astea raman in noi pentru totdeauna…
Dumnezeu s-o ocroteasca si sa se odihneasca in pace!
mi-au dat lacrimile, Nina… fiindca, ai scris asa de din suflet, findca si eu am avut o bunica, findca bunica Stana a trait asa frumos… Dumnezeu sa aiba grija de ea acum.
@Ruxandra- Multumesc! Cum spuneam amintirile astea trebuiesc spuse, scrise, povestite…
@Dili- Asa sa fie… Eu inca n-am plans…
Dumnezeu s-o odihneasca in pace ! Si eu am avut o bunica ce a reprezentat pentru mine toata copilaria mea, cu povestile ei, cu nebuniile din vacanta de vara, cu febra pregatirilor de craciun, cu diminetile de vara in care ne trezea cu cate o cana de cacao cu lapte, cu cantecele ei pe care le canta in bucatarie in gura mare, cat pregatea masa de pranz, cu buchetele de flori cu care se intorcea obligatoriu de la piata, asa ca stiu ce simti si sunt alaturi de tine Nina, sufleteste, asa cat pot eu.
Amintirea momentelor petrecute e cea mai frumoasa mostenire pe care ti-o poate lasa bunica ta. Nu plange, caci a ajuns sigur intr-o lume mai buna si ar fii trista daca te-ar vedea trista. Dumnezeu sa o odihneasca!
@Sorin- Multumesc! Suntem fericiti sa avem asa amintiri.
@Malve- Nu plang, inca… Mltumesc!
Dumnezeu s-o odihneasca!
acolo, sus in ceruri, se va alatura altor fructe coapte ce tin copacul nostru neinclinat.
@coana zoitzica- multumesc! Ce frumos ai spus bre, ca o poeta. 😀
Condoleante! Dumnezeu s-o odihneasca in pace! Cat de mult imi lipseste si mie bunica….Cate amintiri frumoase avem alaturi de bunicii nostri….
@Weigela- Multumesc! Si cand te gandesti ca sunt multi cei care n-au avut niciodata bunici…
A ostenit si s-a dus sa se odihneasca, intr-o lume mai buna.
Condoleante Nina !
@Multumesc Mihai! sa stii ca asta-i cuvantul, a ostenit!
Condoleante mele Nina! 🙁
mRcosmin- Multumesc!
[…] la bunici, într-un sat de pe malul Buzăului, unde autobuzul din oraș ajungea odată pe zi. Bunica era o femeie strașnică, care deși avea pe vremea aia aproape 60 de ani și crescuse deja 8 copii […]
[…] din curtea bunicii aveau fiecare povestea lui pe care noi o aflasem de la părinții noștri. Erau și poveștile […]